de MIHAELA IORDACHE, psiholog si expert Garbo
Multe
persoane se lupta cu sentimente despre nevoi emotionale neindeplinite,
experimenteaza acest abandon emotional, care de fapt isi are radacina in
copilarie. Desi termenul de ‘abandon’ ne duce in mod obisnuit cu gandul
la separare in plan fizic, concret, in cazul abandonului emotional este
un context mai abstract, ce se incadreaza in senzatii emotionale cum ca
ceva nu este tocmai potrivit.
Este
foarte important de mentionat ca abandonul emotional nu are nimic de a
face cu proximitatea in plan fizic. Te poti simti abandonat chiar de o
persoana care sta foarte aproape de tine, insa cu care conexiunea,
legatura umana nu este construita, lasand astfel nevoi emotionale
neindeplinite.
Persoanele
care se lupta cu abandonul prezinta des teama de a ramane singure sau
chiar ajung dupa mult timp sa creada ca de fapt sunt menite sa fie
singure. Relatiile neindeplinite, pline de frustrare sunt construite de
fapt din nesigurante si temeri. Mai mult, teama de abandon duce la
abandonul in cazul fizic in care persoana pleaca din relatia interumana,
ducand astfel la profetia ce se autoindeplineste.
Teama de abandon isi are, de multe ori, radacinile in copilarie
Acest
abandon emotional se construieste in copilarie in momentul in care cei
care au grija de copil nu ofera suport si indeplinirea nevoilor
copilului pentru a creste si a se imbogati emotional. Copilul creste
intr-un mediu in care, cumva o parte din el nu este acceptata. In felul
acesta, copilul ‘invata’ ca nu este ok sa afiseze acea parte. De exemplu
invata ca:
- Nu este ok sa faci greseli;
- Nu este ok sa iti arati emotiile;
- I se spune ca emotiile afisate nu sunt adevarate;
- Nevoile nu sunt premise tuturor;
- Nevoile altora sunt mai importante;
- Implinirile si succesul sunt minimizate.
Alte moduri in care acest abandon emotional se intampla, cand copilul:
- Nu se ridica la asteptarile parintilor; care sunt de multe ori nerealiste si nepotrivite pentru varsta copilului;
-
Este tras la raspundere pentru comportamentul altora; in special pentru
actiunie si sentimentele parintilor – clasicul ‘din cauza ta’
-
Dezarcordul despre o anumita actiune este exprimat ca dezacord despre
intreaga pesoana si identitate a copilului in loc sa fie exprimat ca
dezacord despre comportamentul specific.
Teama
de abandon are radacini in copilarie, fie in urma unei pierderi
semnificative cum este moartea unui parinte sau divortul, fie ca
rezultat al atentiei emotionale nepotrivite. In postura de adult, aceste
experiente timpurii se traduc in teama de a fi abandonat de persoanele
care sunt importante. Desi un anumit grad de teama de abandon este
normal ca parte din experienta umana, in momentul in care devine severa
si afecteaza calitatea vietii, si de multe ori foarte dificil de
gestionat, poate fi cauza principala in dificultatea de a creea relatii
sanatoase.
In
situatia in care copiii au crescut cu o pierdere cronica, in lipsa
protectiei fizice si psihice de au nevoie si merita, ajung sa
internalizeze frica. Lipsa atentiei si protectiei atat din punct de
vedere fizic, cat si emotional se traduce in abandon. A trai cu
experiente repetate de abandon da nastere unui sentiment ridicat de
rusine. Aceasta se contureaza din mesajul implicit, inconstient din
experientele de abandon: “Nu esti important. Nu esti de valoare”. Din
acest loc, incepand cu aceste mesaje este necesar sa incepem vindecarea.
Pentru unii copiii, abandonul este predominant fizic, cand conditiile necesare pentru o dezvoltare potrivita nu au fost indeplinite (lipsa supraveghierii, lipsa nutritiei potrivite, lipsa unui acoperis, absenta de imbracaminte potrivita si caldura, abuz fizic si/sau psihic.
Copiii
sunt in totalitate dependenti de protectia ingrijitorilor lor sa le
ofere un mediu sigur pentru a se dezvolta. Cand nu se intampla asta, se
formeaza crezul ca lumea este un loc nesigur, in care oamenii nu sunt de
incredere, si nu merita atentie si ingrijire potrivita.
Sa nu ascunzi niciodata 'acea' parte din tine...
Abandonul
emotional apare cand parintii nu ofera conditiile si mediul emotional
pentru o dezvoltare sanatoasa. Abandonul emotional mai este descris si
ca fenomenul care apare in momentul in care copilul ‘invata’ din
experienta ca trebuie sa isi ascunda o parte din cine este pentru a fi
acceptat, sau sa nu fie respins.
A ascunde o parte din tine inseamna:
- nu este bine sa faci o greseala
-
nu este bine sa afisezi emotii, sa ti se spuna ca modul in care simti
nu este adevarat. De exemplu “ Nu ai nici un motiv sa plangi si daca nu
te opresti din plans o sa-ti dau eu un motiv de plans”. Suna familiar?
- nu este bine sa ai nevoi. Nevoile celorlalti par mult mai importante decat ale tale.
- nu este bine sa ai succes. Realizarile nu sunt vazute, si de multe ori sunt minimizate.
De
multe ori problemele de abandon sunt amestecate cu perceptii si limite
neclare din partea partintilor cum ar fi parinti care nu vad copilul ca o
fiinta separata cu limite distincte si se asteapta la nivel inconstient
sa fie o extensie a propriei lor persoane; cand parintii nu sunt
dispusi sa isi asume responsabilitatea pentru sentimentele, gandurile si
comportamentele lor insa se asteapta ca si copilul sa isi asume
responsabilitate; cand imaginea de sine a parintelui este hranita de
comportamentul copilului.
Abandonul
impreuna cu limite neclare, in momentul in care copilul dezvolta
imaginea si valoarea de sine, reprezinta fundatia credintelor despre
propria insuficienta ca fiind principala cauza a rusinii pe care o simt.
Acestea nu sunt sub nici o forma indicatori ai valorii copilului ci mai
bine exprimat, sunt indicatori ale unei gandiri eronate despre sine si
credinte false.
Aceste
rani emotionale sunt adanci si reale si ajung sa fie reproduse in cazul
relatiilor adulte. Cauzele ranilor emotionale trebuie sa fie intelese
si acceptate pentru a incepe procesul de vindecare.
Abandon si Trauma. Cand incepe VINDECAREA
Uneori
aceste experiente de abandon pot constitui adevarate evenimente
traumatizante din viata unei persoane. Moartea unui parinte poate sa fie
o astfel de trauma pentru un copil, ca si incapacitatea de a ajunge sa
se simta in siguranta datorita unui abuz fizic sau sexual sau lipsa
adapostului. Un tipar de neglijenta emotionala se poate traduce ca fiind
traumatizant.
In
procesul de abordare a problemelor psihologice rezultate din
sentimentul de abandon in cadrul terapiei, poate scoate la suprafata
sursa, fie o trauma sau temeri profunde asociate cu experientele din
copilarie. In lucrul cu un terapeut integrativ, o persoana invata cum sa
separe temerile din trecut de realitatea prezenta, construind un mediu
in care sa dezvolte perceptii, reactii si asteptari realiste de la viata
si de la propria persoana.
Procesul de recuperare incepe cand persoana incepe sa recunoasca ca aceste temeri au radacini in trecut si s-au dezvoltat ca modalitate creativa de supravietuire pentru a controla exteriorul si a atinge sentimentul de siguranta.
ARHETIPURI SI MITOLOGIE: Abandonul se regaseste si in povestile despre IUBIRI IMPOSIBILE
Mitologia
este plina de povesti despre abandon sau iubiri imposibile, in special
femei care si-au dedicat intreaga viata partenerilor pentru a se gasi
intr-o zi parasite pentru o cauza nobila. Unii psihologi, cum este Carl
Jung care sustine ca aceste mituri si legende au devenit parte din
inconstientul colectiv. La un nivel primar, toti am intenalizat anumite
povesti si le-am facut parte din modul comun de a vedea lumea.
Fizicul ne spune multe despre trairile interne
Persoanele
care sunt sensibile in privinta abandonului sunt foarte sensibili si la
respingeri. Aceste rani ies la suprafata atunci cand pesoana se simte
respinsa, de obicei in relatiile cu parteneri de sex opus. Reactia care
se formeaza este una de dependenta. Dependenta de validare in relatii de
exemplu. Sentimentul trait este ca nu primeste niciodata destula iubire
pentru a se sustine singur. Este posibil sa construiasca mediul in asa
fel incat sa ii fie usor sa interpreteze rolul de victima pentru a primi
atentie si suport, va creea multe dificultati pentru a declansa aceste
reactii celor din jur.
In
literatura de specialitate se vorbeste mult despre efectele generale
ale abandonului perceput in copilarie. Ma voi opri scurt la efectele
asupra fizicului.
Asculta mesajele pe care ti le transmite corpul: Efectele abandonului emotional asupra fizicului
Lise
Bourbeau ne explica cum experienta la nivel corporal, somatic,
constienta personala, este cea mai autentica experienta in viata. La
acest nivel se poate observa foarte clar mesajele interioare si se poate
experimenta consistenta si stabilitatea persoanala. Fara constiinta
somatica, a modului in care ne influnteaza emotiile fizicul ( atat la
nivel de postura, muscular, respiratie, atitudine fizica generala,etc),
avem o experienta scazuta a propriei persoane si a trairilor prezente,
care lasa senzatia de gol si instabilitate.
Pentru
fiecare tipar psihologic exista un echivalent in corp, un tipar somatic
care se manifesta. Abandonul este manifestat in corp sub forma de lipsa
de tonus si postura saracacioasa, greu de sustinut ca si cum persoanei
i-ar fi greu sa se sustina pe sine. La nivel psihologic este manifestat
prin comportamente dependente si /sau codependente, in relatiile
personale cat si fata de alte substante.
INTELIGENTA SOMATICA: Increderea in 'vocea interioara' (instinct) vindeca...
Este
important sa invatam cum sa ‘ascultam’ aceste mesaje corporale in
lucrul cu un terapeut si sa avem incredere in inteligenta somatica, care
a mai fost numita si ‘instinct’ sau ‘vocea interna’.
Atingerea este importanta si poate avea un impact puternic in recuperarea de teama de abandon de exemplu. Din pacate in cazul multor persoane, aceasta inteligenta este cumva adormita. Pentru a compensa trairea interna, persoana ajunge sa concentreze foarte multa atentie in mediul exterior pentru a cauta atentie si validarea propriilor emotii, chiar si identitatea. Cand ne uitam constant in exterior fara a realiza starile noastre interne, ratam oportunitatea de a construi incredere in sine si ramanem cu senzatia de fragilitate interna.
Experienta
somatica ne ajuta sa diferentiem mesajele subtile internalizate din
trecut, sa recunoastem diferentele dintre momentele in care nu exista o
alternative si momentul prezent in care exista alternativa alegerii
personale. Vindecarea ranii de abandon implica mai mult decat
interventii la nivel relational suportiv si hranitor, este important si
interventii la nivel corporal. Se poate invata empatia si acceptarea,
afirmarea si respectful fata de propria persoana, afirmarea propriilor
dorinte si nevoi, cat si se lucreaza pe experientele de disociere
timpurii care au format aceasta scindare minte-corp, pentru a oferi
ocazia expresiei personale autentice in intregime in orice context nu
doar in cabinetul terapeutului.
Teama de abandon afecteaza si stima de stine
Pentru
cei care se lupta cu teama de abandon, se poate remarca cum aceasta
afecteaza in mod negativ stima de sine, provocand sentimente de lipsa de
valoare fata de propria persoana. Acesta este un subiect mult mai larg
despre cum teama de abandon afecteaza imaginea de sine si o voi aborda
pe larg in umatorul episod.
Terorizati
ca intr-o zi aceasta teama de abandon va deveni reala si anxietatile
sunt si ele la fel de reale si afecteaza stima de sine. Teama si
anxietatea sunt cei doi piloni de sustinere ai unei stime de sine
scazute. Bazate pe experientele timpurii, se dezvolta perceptii si
credinte despre sine. Anxietatea este exagerata si patrunde in orice
domeniu din viata persoanei si afecteaza: abilitatea de a lua decizii,
de a se relaxa, de a mentine o hotarare sau pur si simplu motivatia,
abiliatea de a-si reveni dupa o dezamagire, stabilitatea emotionala,
energia personala, abilitatea de a invata, deschiderea de a invata noi
abilitati, abilitatea de a introspecta.
Sunt cateva temeri de baza care stau la baza unei stime de sine scazute si le vom aborda pe larg:
1. Teama de a face ceva ce va confirma insuficienta
2. Teama ca altii vor vedea ce au facut si in acelasi timp vor vedea insuficienta
3. Teama de a pierde ceea ce are, teama ca succesul nu poate sa fie sustinut, teama de abandon
4. Teama de a experimenta din nou umilirea, depresia, disperarea.
2. Teama ca altii vor vedea ce au facut si in acelasi timp vor vedea insuficienta
3. Teama de a pierde ceea ce are, teama ca succesul nu poate sa fie sustinut, teama de abandon
4. Teama de a experimenta din nou umilirea, depresia, disperarea.
***
Mihaela
Iordache este un ambasador pentru sanatate mentala, emotionala si
fizica. Specialist psihologie, clinica, organizationala si psihoterapie,
a terminat studiile in Bucuresti si este pasionata de natura umana.
Scopul activitatii sale este sa ajute la atingerea potentialului maxim,
sa asiste grupuri si echipe sa construiasca relatii puternice. Scrie,
danseaza, meditezeaza si calatoreste. Cateva lucruri in care crede:
- Nu merita sa ramai blocat, mai bine muncesti pentru dezvoltarea unei bune stari cu orice implica
- Descopera bucuria si placerea In fecare moment din zi, chiar si in mijlocul haosului si stresului
- Crede in sinteza perspectivei integrative, suntem un intreg, mintea, creierul, corpul si sufletul;
-
Crede in practicalitatea psihoterapiei cat si latura ei complementara
si ca investitia in propria persoana este cel mai bun lucru pe care
cineva il poate face
- Nu exista reteta magica sau pilula care sa te schimbe, e necesar sa te implici
De
mai mult de 10 ani, Mihaela studiaza si practica psihologia. A studiat
mai multe forme, practicant atat in zona organizationala cat si cea
clinica, si s-a oprit la cea care o defineste si se potriveste in
practica sa, si anume Psihologia Integrativa. Mihaela face parte din
Asociatia Romana de Psihologie Integrativa de 2 ani. Este o abordare
complexa de a creste resursele personale pentru a atinge potentialul.
Scopul este sa ajute la construirea unei aliante sanatoase intre minte
si corp, integrarea strategiilor psihologice, pentru a va sprijini sa
gestionati provocarile de zi cu zi si un stil de viata implinit, atat
profesional cat si personal.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu