Noul mod de a creste copii din perspectiva inimii

Vechiul mod de a creste un copil pur si simplu nu va functiona in cazul copiilor care s-au nascut in ultimii ani pe Planeta,copii Indigo si de Cristal. Asadar, calea cu care ati fost voi obisnuiti nu va functiona pentru ei, pentru ca nu veti putea repeta, constient sau inconstient, tiparele conceptului de parinte care v-au fost aplicate voua.
Vechiul mod de a creste un copil s-a bazat, cu precadere, pe Putere si Frica. Parintele isi vedea copilul ca pe o responsabilitate, sarcinile parintesti erau de a asigura acestuia partea materiala, educatia si formarea pentru a deveni un adult la fel ca si ceilalti. Copilul era crescut cu frica de pedeapsa si format in asa fel, incat, sa-si vada parintii, profesorii, sau pe alti adulti, ca figuri ale autoritatii. El era invatat sa accepte normele societatii chiar daca aceste norme nu erau conform inclinatiilor si talentelor sale naturale.
Era importanta „integrarea” sau „conformarea” copilului cu societatea.
Parintii de stil vechi spun, adesea, lucruri precum – „trebuie sa faci asta pentru ca eu am spus asa si pentru ca sunt mama ta/tatal tau”, sau „trebuie sa faci asa pentru ca asa fac toti ceilalti”.
Parintele de stil vechi este un parinte autoritar ce solicita ascultare si respect, pe baza acestei autoritati legitime, in relatia copil/parinte. Parintii cred despre ei insisi ca stiu mai multe decat copiii, ca sunt mai intelepti si, de aceea, considera ca au dreptul de a cere si de a impune copilului lor un anumit comportament si anumite alegeri pentru viata lor.
Noul mod de crestere a unui copil
Se bazeaza doar pe Iubire. Fiecare copil este vazut precum un dar si un privilegiu. A fi parinte inseamna a avea „o experienta a inimii”, prin care adultul se ofera sa aiba grija si sa asiste Sufletul nou sosit pe Planeta. Amandoi, parintele si copilul evolueaza impreuna,creeaza impreuna o experienta minunata de viata. Copilul este vazut asa cum este de fapt – un suflet inalt si dezvoltat care are propria lui intelepciune pe care o poate comunica sau oferi lumii adultilor, iar rolul parintilor este de a-i asigura mediul armonios in care sa se dezvolte pentru ca ei sa-si poata aduce mesajul intregii lumi.
Este necesar ca parintele sa-si iubeasca si sa-si respecte copilul, sa-l incurajeze in a exprima in totalitate cine este cu adevarat.
Iubirea, toleranta, respectul si acceptarea neconditionata, fac parte integranta din acest nou concept de parinte.
De asemenea, noul tip de parinte trebuie sa invete si sa inteleaga arta negocierii, a comunicarii si a disciplinei
Pentru noul concept de parinte, iubirea este insusirea cea mai importanta dintre toate.
Nu iti poti iubi si respecta copilul daca nu te iubesti si respecti pe tine insuti. Atat de multi dintre noi am fost „adusi la realitate” cu mesajul – „nu esti destul de bun” – care ne-a cultivat o stima de sine scazuta si dificultati in ceea ce priveste iubirea si acceptarea de sine.
Oricine lucreaza cu copiii, va avea nevoie sa priveasca cu atentie in ce mod propriile probleme privind acceptarea de sine se pot proiecta catre copii. Din acest motiv, copilul poate fi vazut ca „neascultator”, „obraznic”, de „neimaginat” sau „imposibil de controlat”, iar oricare din aceste etichete nu inseamna altceva decat „a nu fi suficient de bun”.
Mania nerezolvata a unui parinte sau ostilitatea sa sunt adesea reflectate inapoi acelui parinte, prin comportamentul copilului. De cele mai multe ori, un copil manios si temperamental va scoate la iveala aceste trasaturi, oglindind, de fapt, aceleasi emotii, reprimate de parinte.
Este nevoie sa lucrezi mai intai asupra problemelor tale, reusind sa te iubesti pe tine insuti, sa iti iei puterea inapoi si sa te manifesti la intregul tau potential,ca fiind cea mai buna varianta a ta de pana acum.
Copilul tau va fi primul tau invatator, in cazul in care nu ai reusit sa lucrezi cu aceste probleme proprii.
Comportamentul copilului tau intotdeauna iti va arata unde ai tu de lucrat cu tine.
ACCEPTAREA NECONDITIONATA
Acesta este, adesea, cel mai dificil lucru pentru un parinte. De regula, din mandrie le cerem copiilor nostri sa traiasca conform anumitor asteptari, sau sa indeplineasca anumite roluri. Este nevoie sa devii un parinte foarte special, care sa poata spune: „te accept asa cum esti” si „nu este nevoie sa fi ca mine”. Noul gen de parinte permite copilului sau sa se dezvolte si sa fie ceea ce este, chiar daca in acest fel incurajeaza aspecte ale acestuia ce pot fi diferite de modul parental uzual de gandire sau de a fi, dar stie ca ele sunt darurile cu care a venit copilul.
Noul tip de parinte accepta, de asemenea, ca pe masura ce copilul sau creste si ajunge la adolescenta sau maturitate, poate alege altceva decat a urma cariera „sigura” si „responsabila” pe care si-ar dori-o parintii. Copiii pot alege sa fie creativi sau sa calatoreasca prin lume, pentru a vedea si simti viata, in loc de a merge la o universitate si a urma o cale deja setata. Parintii vor intelege ca acesti copii vad viata ca pe o creatie continua, in care se simt liberi „de a se remarca” urmandu-si pasiunile.Asta nu inseamna ca acesti copii nu vor crea abundenta. Atunci cand faci ceva cu pasiune,cu iubire si esti de folos si celor din jur abundenta se revarsa in viata fiecaruia.
RESPECTUL
Multi dintre parintii de stil vechi isi vad copiii ca fiind neexperimentati si destul de prostuti, inainte de a fi invatati de catre adultii intelepti si mult mai experimentati.
Parintii de tip nou inteleg insa, ca acesti copii sunt de fapt fiinte evoluate aflate in corpuri mici si, deci, in cadrul relatiei are loc un schimb reciproc de idei si experiente. Parintele il invata pe copil care sunt insusirile de care acesta are nevoie pentru a trai pe planeta in aceste timpuri. La randul sau, copilul il invata pe parinte despre noua perspectiva asupra vietii, ce izvoraste din conexiunea sa stransa cu lumea spirituala.
Acest respect mutual inseamna ca permiteti celorlalti sa fie ceea ce sunt fara a fi nevoie sa criticati acest lucru, sau sa fiti ostili pentru ca exista anumite diferentieri.
TOLERANTA
Daca exista acceptare neconditionata, iubire si respect reciproc in casa, atunci, cu siguranta va exista si toleranta pentru diferentieri si nevoile diferite ale fiecarei persoane din familie. Apoi, aceasta toleranta poate fi extinsa in societate, in afara casei. Daca iti inveti copilul ca tu te accepti pe tine si ii accepti si pe ei asa cum sunt, este aproape sigur ca vor face la fel cu alti copii sau adulti .Toleranta si acceptarea fata de ceilalti este parte a misiunii acestor copii si ajuta la crearea unei lumi in care exista toleranta si acceptare pentru tot.
Parintii de tip nou vor demonstra copiilor lor ca se pot conecta intr-un mod respectuos, cu oameni care sunt ”diferiti” de ei, astfel, fiind capabili sa onoreze si sa celebreze aceste diferente, sau diversitatea in general, in loc de a se simti amenintati si infricosati din aceasta cauza, asa cum se simt multi dintre parintii de stil vechi.
COMUNICAREA
Comunicarea cu copilul vostru este una din caile „cheie”, prin care ii puteti arata acestuia dragoste si respect. Actul comunicarii este cel al daruirii si al primirii. Persoana care comunica ofera sau impartaseste idei, iar persoana care asculta primeste aceste idei. Ambele procese sunt „active”, actul de a asculta, fiind, de asemenea, o calitate.
Ca parinte este nevoie sa va plasati mai presus de a emite doar ordine si instructiuni si nu ar trebui sa va pierdeti cumpatul niciodata si sa inchideti astfel procesul de comunicare dintre voi si copilul vostru.
Utilizarea maniei si violentei in comunicare nu face decat sa invete copilul ca, daca doreste sa obtina ceva sau sa faca ce vrea, trebuie sa faca mult zgomot si sa fie cat mai agresiv. In plus, pedepsirea fizica invata copilul ca pentru a-si impune vointa trebuie sa fie agresiv si violent. Aceste tipare de comunicare vor fi integrate de copil si apoi externalizate (folosite) atunci cand acesta interactioneaza cu ceilalti copii.
Copiii Indigo sau de Cristal, in mod deosebit, se afla aici pentru a experimenta puterea, iar daca invata de la voi ca violenta inseamna putere,vor folosi apoi aceste lucruri in comportamentul lor si de multe ori chiar impotriva voastra.
Prin urmare, este mult mai bine de a-l invata pe copilul vostru sa comunice efectiv, dar cu respect, cheia fiind reprezentata aici de faptul ca ambele parti trebuie sa asculte ceea ce vrea sa spuna celalalt si prin actul ascultarii sa poata primi cu adevarat, intelegerea a ceea ce simte sau are nevoie celalalt.
Comunicand cu copilul vostru si in ceea ce priveste familia creati un tipar pozitiv. Nu este nevoie sa presupuneti ca daca este mic, trebuie doar sa se conformeze cu ceea ce hotarati voi pentru el.
Copiii au nevoi emotionale ce trebuie luate in considerare atunci cand se iau decizii ce pot afecta intreaga familie.
NEGOCIEREA
Este parte a procesului de comunicare. Daca doriti ca o anumita cale sa fie urmata, sau anumite lucruri sa fie indeplinite de copilul vostru, va fi nevoie sa-i explicati de ce doriti aceste lucruri pentru el. Copiii Indigo si de Cristal nu sunt interesati (nu asculta) de comenzile autoritare, dar va vor asculta daca le veti vorbi calm si daca veti negocia cu ei ceea ce doriti.
Daca ceea ce doriti voi nu ii atrage in mod deosebit este posibil sa fie nevoie de negocierea oferirii unei recompense, pentru ca ei sa respecte ceea ce cereti voi. In acest caz ne confruntam cu o situatie in care ambele parti castiga si obtin ceea ce doresc.
Situatia de mai sus nu se refera la manipulare, ci la un confort reciproc in care ambele parti sunt in armonie si fericite de rezultat. De exemplu, daca strangerea jucariilor in fiecare seara reprezinta o problema pentru copil, puteti negocia cu el acest lucru in schimbul primirii in weekend a unei recompense care sa-l bucure. In caz contrar, nu va mai fi oferita nici o recompensa. Multi copii vor fi receptivi fata de o propunere ca aceasta, decat sa primeasca observatii in mod continuu de la mama lor, pentru nepunerea la loc a jucariilor inainte de culcare.
DISCIPLINA
Fara violenta, intotdeauna. Prin folosirea sa, copilul ar deduce ca violenta este o unealta pentru a obtine ceea ce vrea.
Disciplina este evaluata ca fiind egala cu regulile, instructiunie si pedeapsa. De fapt, cuvantul disciplina are aceeasi radacina cu cuvantul „discipol” si se refera la a educa sau a invata pe cineva..
In viata obisnuita, educarea si invatarea sunt cele mai eficiente atunci cand vin din inima si sunt impartasite intr-o maniera blanda si respectuasa .
Copiii au nevoie sa stie care sunt limitele pe care sa nu le depaseasca si care sunt asteptarile fata de ei, in contextul familiei. Acest lucru ajuta la asigurarea unui sentiment al sigurantei, care cultiva un comportament calm. Insa, stabilirea acestor limite si indatoriri in cadrul familiei, poate fi transmisa intr-un mod iubitor si linistit, folosind arta comunicarii si a negocierii. Trasaturile de comunicare si negociere sunt, in mare parte, insusiri ale disciplinei.
Rolul vostru de parinte este de a va educa copilul prin exemplul propriu si prin intermediul cuvintelor, ceea ce le insufla, de fapt, dorinta de a deveni adulti puternici si iubitori.
Voi sunteti invatatorii, ei sunt elevii. Uneori ei sunt invatatorii iar voi, ca parinti, sunteti elevii.
Permiteti ca relatiile dintre voi sa fie atat de iubitoare precum au fost intre Iisus si discipolii sai.
Sa ne fie de folos tuturor,Doamne ajuta!
(articol preluat si tradus de pe site-ul http://www.starchildglobal.com/)
https://vindecaviata.wordpress.com/2014/09/30/noul-mod-de-a-creste-copii-din-perspectiva-inimii/

Ileana Cosanzeana, Zana Apelor

Sarea in bucate filme romanesti

THE POLAR EXPRESS

Mai exista oare copii care sa nu creada in Mos Craciun? Iata ca eroul nostru nu crede. In timp ce sora lui asteapta cu nerabdare cadourile, baiatul sta linistit in pat, asteptand si el sosirea mosului, pentru a se convinge odata pentru totdeauna ca acesta exista. La doisprezece fara cinci minute, un tren, Polar Expres, opreste in fata casei sale, tren care il va duce pana la Polul Nord, acolo unde traieste mosul. In tren, baiatul intalneste alti copii dornici de aventura si pe parcursul acestei calatorii invata niste lucruri esentiale despre viata: a se baza intotdeauna pe familie, a avea incredere in prieteni, a avea curaj si a-si impune parerile. The Polar Express este o poveste formidabila despre Craciun si despre spiritul lui.

RANA DE ABANDON din copilarie si efectele ei. Cum sa vindeci o rana a sufletului care inca doare

Abandonul emotional se construieste in copilarie in momentul in care cei care au grija de copil nu ofera suport si indeplinirea nevoilor copilului pentru a creste si a se imbogati emotional. Afla de la un psiholog ce presupune de fapt rana emotionala a abandonului si ce poti face pentru a te vindeca de ea!

de MIHAELA IORDACHE, psiholog si expert Garbo

Multe persoane se lupta cu sentimente despre nevoi emotionale neindeplinite, experimenteaza acest abandon emotional, care de fapt isi are radacina in copilarie. Desi termenul de ‘abandon’ ne duce in mod obisnuit cu gandul la separare in plan fizic, concret, in cazul abandonului emotional este un context mai abstract, ce se incadreaza in senzatii emotionale cum ca ceva nu este tocmai potrivit.

Este foarte important de mentionat ca abandonul emotional nu are nimic de a face cu proximitatea in plan fizic. Te poti simti abandonat chiar de o persoana care sta foarte aproape de tine, insa cu care conexiunea, legatura umana nu este construita, lasand astfel nevoi emotionale neindeplinite.

Persoanele care se lupta cu abandonul prezinta des teama de a ramane singure sau chiar ajung dupa mult timp sa creada ca de fapt sunt menite sa fie singure. Relatiile neindeplinite, pline de frustrare sunt construite de fapt din nesigurante si temeri. Mai mult, teama de abandon duce la abandonul in cazul fizic in care persoana pleaca din relatia interumana, ducand astfel la profetia ce se autoindeplineste.

Teama de abandon isi are, de multe ori, radacinile in copilarie

Acest abandon emotional se construieste in copilarie in momentul in care cei care au grija de copil nu ofera suport si indeplinirea nevoilor copilului pentru a creste si a se imbogati emotional. Copilul creste intr-un mediu in care, cumva o parte din el nu este acceptata. In felul acesta, copilul ‘invata’ ca nu este ok sa afiseze acea parte. De exemplu invata ca:

- Nu este ok sa faci greseli;

- Nu este ok sa iti arati emotiile;

- I se spune ca emotiile afisate nu sunt adevarate;

- Nevoile nu sunt premise tuturor;

- Nevoile altora sunt mai importante;

- Implinirile si succesul sunt minimizate.

Alte moduri in care acest abandon emotional se intampla, cand copilul:

- Nu se ridica la asteptarile parintilor; care sunt de multe ori nerealiste si nepotrivite pentru varsta copilului;

- Este tras la raspundere pentru comportamentul altora; in special pentru actiunie si sentimentele parintilor – clasicul ‘din cauza ta’

- Dezarcordul despre o anumita actiune este exprimat ca dezacord despre intreaga pesoana si identitate a copilului in loc sa fie exprimat ca dezacord despre comportamentul specific.

Teama de abandon are radacini in copilarie, fie in urma unei pierderi semnificative cum este moartea unui parinte sau divortul, fie ca rezultat al atentiei emotionale nepotrivite. In postura de adult, aceste experiente timpurii se traduc in teama de a fi abandonat de persoanele care sunt importante. Desi un anumit grad de teama de abandon este normal ca parte din experienta umana, in momentul in care devine severa si afecteaza calitatea vietii, si de multe ori foarte dificil de gestionat, poate fi cauza principala in dificultatea de a creea relatii sanatoase.

In situatia in care copiii au crescut cu o pierdere cronica, in lipsa protectiei fizice si psihice de au nevoie si merita, ajung sa internalizeze frica. Lipsa atentiei si protectiei atat din punct de vedere fizic, cat si emotional se traduce in abandon. A trai cu experiente repetate de abandon da nastere unui sentiment ridicat de rusine. Aceasta se contureaza din mesajul implicit, inconstient din experientele de abandon: “Nu esti important. Nu esti de valoare”. Din acest loc, incepand cu aceste mesaje este necesar sa incepem vindecarea.

Pentru unii copiii, abandonul este predominant fizic, cand conditiile necesare pentru o dezvoltare potrivita nu au fost indeplinite (lipsa supraveghierii, lipsa nutritiei potrivite, lipsa unui acoperis, absenta de imbracaminte potrivita si caldura, abuz fizic si/sau psihic.

Copiii sunt in totalitate dependenti de protectia ingrijitorilor lor sa le ofere un mediu sigur pentru a se dezvolta. Cand nu se intampla asta, se formeaza crezul ca lumea este un loc nesigur, in care oamenii nu sunt de incredere, si nu merita atentie si ingrijire potrivita.

Sa nu ascunzi niciodata 'acea' parte din tine...

Abandonul emotional apare cand parintii nu ofera conditiile si mediul emotional pentru o dezvoltare sanatoasa. Abandonul emotional mai este descris si ca fenomenul care apare in momentul in care copilul ‘invata’ din experienta ca trebuie sa isi ascunda o parte din cine este pentru a fi acceptat, sau sa nu fie respins.

A ascunde o parte din tine inseamna:

- nu este bine sa faci o greseala

- nu este bine sa afisezi emotii, sa ti se spuna ca modul in care simti nu este adevarat. De exemplu “ Nu ai nici un motiv sa plangi si daca nu te opresti din plans o sa-ti dau eu un motiv de plans”. Suna familiar?

- nu este bine sa ai nevoi. Nevoile celorlalti par mult mai importante decat ale tale.

- nu este bine sa ai succes. Realizarile nu sunt vazute, si de multe ori sunt minimizate.

De multe ori problemele de abandon sunt amestecate cu perceptii si limite neclare din partea partintilor cum ar fi parinti care nu vad copilul ca o fiinta separata cu limite distincte si se asteapta la nivel inconstient sa fie o extensie a propriei lor persoane; cand parintii nu sunt dispusi sa isi asume responsabilitatea pentru sentimentele, gandurile si comportamentele lor insa se asteapta ca si copilul sa isi asume responsabilitate; cand imaginea de sine a parintelui este hranita de comportamentul copilului.

Abandonul impreuna cu limite neclare, in momentul in care copilul dezvolta imaginea si valoarea de sine, reprezinta fundatia credintelor despre propria insuficienta ca fiind principala cauza a rusinii pe care o simt. Acestea nu sunt sub nici o forma indicatori ai valorii copilului ci mai bine exprimat, sunt indicatori ale unei gandiri eronate despre sine si credinte false.

Aceste rani emotionale sunt adanci si reale si ajung sa fie reproduse in cazul relatiilor adulte. Cauzele ranilor emotionale trebuie sa fie intelese si acceptate pentru a incepe procesul de vindecare.

Abandon si Trauma. Cand incepe VINDECAREA

Uneori aceste experiente de abandon pot constitui adevarate evenimente traumatizante din viata unei persoane. Moartea unui parinte poate sa fie o astfel de trauma pentru un copil, ca si incapacitatea de a ajunge sa se simta in siguranta datorita unui abuz fizic sau sexual sau lipsa adapostului. Un tipar de neglijenta emotionala se poate traduce ca fiind traumatizant.

In procesul de abordare a problemelor psihologice rezultate din sentimentul de abandon in cadrul terapiei, poate scoate la suprafata sursa, fie o trauma sau temeri profunde asociate cu experientele din copilarie. In lucrul cu un terapeut integrativ, o persoana invata cum sa separe temerile din trecut de realitatea prezenta, construind un mediu in care sa dezvolte perceptii, reactii si asteptari realiste de la viata si de la propria persoana.

Procesul de recuperare incepe cand persoana incepe sa recunoasca ca aceste temeri au radacini in trecut si s-au dezvoltat ca modalitate creativa de supravietuire pentru a controla exteriorul si a atinge sentimentul de siguranta.

ARHETIPURI SI MITOLOGIE: Abandonul se regaseste si in povestile despre IUBIRI IMPOSIBILE

Mitologia este plina de povesti despre abandon sau iubiri imposibile, in special femei care si-au dedicat intreaga viata partenerilor pentru a se gasi intr-o zi parasite pentru o cauza nobila. Unii psihologi, cum este Carl Jung care sustine ca aceste mituri si legende au devenit parte din inconstientul colectiv. La un nivel primar, toti am intenalizat anumite povesti si le-am facut parte din modul comun de a vedea lumea.

Fizicul ne spune multe despre trairile interne

Persoanele care sunt sensibile in privinta abandonului sunt foarte sensibili si la respingeri. Aceste rani ies la suprafata atunci cand pesoana se simte respinsa, de obicei in relatiile cu parteneri de sex opus. Reactia care se formeaza este una de dependenta. Dependenta de validare in relatii de exemplu. Sentimentul trait este ca nu primeste niciodata destula iubire pentru a se sustine singur. Este posibil sa construiasca mediul in asa fel incat sa ii fie usor sa interpreteze rolul de victima pentru a primi atentie si suport, va creea multe dificultati pentru a declansa aceste reactii celor din jur.

In literatura de specialitate se vorbeste mult despre efectele generale ale abandonului perceput in copilarie. Ma voi opri scurt la efectele asupra fizicului.

Asculta mesajele pe care ti le transmite corpul: Efectele abandonului emotional asupra fizicului

Lise Bourbeau ne explica cum experienta la nivel corporal, somatic, constienta personala, este cea mai autentica experienta in viata. La acest nivel se poate observa foarte clar mesajele interioare si se poate experimenta consistenta si stabilitatea persoanala. Fara constiinta somatica, a modului in care ne influnteaza emotiile fizicul ( atat la nivel de postura, muscular, respiratie, atitudine fizica generala,etc), avem o experienta scazuta a propriei persoane si a trairilor prezente, care lasa senzatia de gol si instabilitate.

Pentru fiecare tipar psihologic exista un echivalent in corp, un tipar somatic care se manifesta. Abandonul este manifestat in corp sub forma de lipsa de tonus si postura saracacioasa, greu de sustinut ca si cum persoanei i-ar fi greu sa se sustina pe sine. La nivel psihologic este manifestat prin comportamente dependente si /sau codependente, in relatiile personale cat si fata de alte substante.

INTELIGENTA SOMATICA: Increderea in 'vocea interioara' (instinct) vindeca...

Este important sa invatam cum sa ‘ascultam’ aceste mesaje corporale in lucrul cu un terapeut si sa avem incredere in inteligenta somatica, care a mai fost numita si ‘instinct’ sau ‘vocea interna’.

Atingerea este importanta si poate avea un impact puternic in recuperarea de teama de abandon de exemplu. Din pacate in cazul multor persoane, aceasta inteligenta este cumva adormita. Pentru a compensa trairea interna, persoana ajunge sa concentreze foarte multa atentie in mediul exterior pentru a cauta atentie si validarea propriilor emotii, chiar si identitatea. Cand ne uitam constant in exterior fara a realiza starile noastre interne, ratam oportunitatea de a construi incredere in sine si ramanem cu senzatia de fragilitate interna.

Experienta somatica ne ajuta sa diferentiem mesajele subtile internalizate din trecut, sa recunoastem diferentele dintre momentele in care nu exista o alternative si momentul prezent in care exista alternativa alegerii personale. Vindecarea ranii de abandon implica mai mult decat interventii la nivel relational suportiv si hranitor, este important si interventii la nivel corporal. Se poate invata empatia si acceptarea, afirmarea si respectful fata de propria persoana, afirmarea propriilor dorinte si nevoi, cat si se lucreaza pe experientele de disociere timpurii care au format aceasta scindare minte-corp, pentru a oferi ocazia expresiei personale autentice in intregime in orice context nu doar in cabinetul terapeutului.

Teama de abandon afecteaza si stima de stine

Pentru cei care se lupta cu teama de abandon, se poate remarca cum aceasta afecteaza in mod negativ stima de sine, provocand sentimente de lipsa de valoare fata de propria persoana. Acesta este un subiect mult mai larg despre cum teama de abandon afecteaza imaginea de sine si o voi aborda pe larg in umatorul episod.

Terorizati ca intr-o zi aceasta teama de abandon va deveni reala si anxietatile sunt si ele la fel de reale si afecteaza stima de sine. Teama si anxietatea sunt cei doi piloni de sustinere ai unei stime de sine scazute. Bazate pe experientele timpurii, se dezvolta perceptii si credinte despre sine. Anxietatea este exagerata si patrunde in orice domeniu din viata persoanei si afecteaza: abilitatea de a lua decizii, de a se relaxa, de a mentine o hotarare sau pur si simplu motivatia, abiliatea de a-si reveni dupa o dezamagire, stabilitatea emotionala, energia personala, abilitatea de a invata, deschiderea de a invata noi abilitati, abilitatea de a introspecta.

Sunt cateva temeri de baza care stau la baza unei stime de sine scazute si le vom aborda pe larg:

1. Teama de a face ceva ce va confirma insuficienta
2. Teama ca altii vor vedea ce au facut si in acelasi timp vor vedea insuficienta
3. Teama de a pierde ceea ce are, teama ca succesul nu poate sa fie sustinut, teama de abandon
4. Teama de a experimenta din nou umilirea, depresia, disperarea.

***

Mihaela Iordache este un ambasador pentru sanatate mentala, emotionala si fizica. Specialist psihologie, clinica, organizationala si psihoterapie, a terminat studiile in Bucuresti si este pasionata de natura umana. Scopul activitatii sale este sa ajute la atingerea potentialului maxim, sa asiste grupuri si echipe sa construiasca relatii puternice. Scrie, danseaza, meditezeaza si calatoreste. Cateva lucruri in care crede:

- Nu merita sa ramai blocat, mai bine muncesti pentru dezvoltarea unei bune stari cu orice implica

- Descopera bucuria si placerea In fecare moment din zi, chiar si in mijlocul haosului si stresului

- Crede in sinteza perspectivei integrative, suntem un intreg, mintea, creierul, corpul si sufletul;

- Crede in practicalitatea psihoterapiei cat si latura ei complementara si ca investitia in propria persoana este cel mai bun lucru pe care cineva il poate face

- Nu exista reteta magica sau pilula care sa te schimbe, e necesar sa te implici

De mai mult de 10 ani, Mihaela studiaza si practica psihologia. A studiat mai multe forme, practicant atat in zona organizationala cat si cea clinica, si s-a oprit la cea care o defineste si se potriveste in practica sa, si anume Psihologia Integrativa. Mihaela face parte din Asociatia Romana de Psihologie Integrativa de 2 ani. Este o abordare complexa de a creste resursele personale pentru a atinge potentialul. Scopul este sa ajute la construirea unei aliante sanatoase intre minte si corp, integrarea strategiilor psihologice, pentru a va sprijini sa gestionati provocarile de zi cu zi si un stil de viata implinit, atat profesional cat si personal.

www.garbo.ro

Gopo - Sport

Ion Popescu Gopo