luni, 31 octombrie 2011

Renuntarea la familia in care v-ati nascut

Renunţarea la familia în care v-aţi născut
 


Mesaj de la Jeshua prin Pamela Kribbe

Dragi prieteni, îmi face o mare plăcere să fiu din nou cu voi. Voi toţi sunteţi războinici curajoşi. Prezenţa voastră într-un corp fizic astăzi pe Pământ vorbeşte despre marele vostru curaj şi disponibilitatea de a face faţă întunericului, din înăuntru şi de afară şi de a vă răspândi lumina asupra lui, lumina conştiinţei voastre. Sunteţi războinici în sens spiritual şi armamentul vostru constă atât din compasiune cât şi din discernământ. Nu trebuie să învingeţi temerile şi iluziile realităţii voastre numai prin iubire şi compasiune. Aceste calităţi esenţiale, predominant feminine trebuie să fie completate de calităţile masculine ale clarităţii şi discernământului. Compasiunea vă permite să percepeţi esenţa de lumină în orice expresie a dualităţiii, de exemplu să recunoaşteţi lumina sufletului cuiva, chiar dacă personalitatea sa este plină de negativitate. Discernământul vă face conştienţi de prezenţa energiilor fricii şi a celor legate de putere sub orice formă apar ele şi vă permite să vă distanţaţi de ele, să le lăsaţi să plece din câmpul vostru energetic.
Pentru a şti cine sunteţi trebuie să vă eliberaţi de ceea ce nu sunteţi. Discernământul vă ajută să vă eliberaţi de ceea ce nu sunteţi. Discernământul este "energia sabiei", energia care vă ajută să vă setaţi limitele şi să vă găsiţi propriul drum. Eu o numesc energia masculină şi este o completare necesară pentru calităţile feminine ale înţelegerii şi iertării. Subliniez importanţa "sabiei discernământului" în acest mesaj, pentru că este foarte relevantă pentru problema pe care o vom discuta astăzi.

Astăzi, aş dori să vorbesc despre relaţia voastră cu părinţii şi cu familia voastră biologică în general. Când voi intraţi pe o cale a creşterii spirituale, această problemă va fi la un moment dat în prim-planul atenţiei voastre.
Am putea privi naşterea voastră într-un corp fizic ca o cădere în întuneric dacă o disociaţi de orice noţiuni de păcat sau vinovăţie. Procesul naşterii este de fapt o adevărată plonjare în adâncul pe care în mod conştient l-aţi ales din careva parte a sufletului vostru. Din esenţa sufletului vostru aţi decis să luaţi asupra voastră această prezentă încarnare, şi aţi simţit încrederea şi perseverenţa necesară pentru "îndeplinirea misiunii". Totuşi în momentul în care aţi plonjat, ca să spunem aşa, voi aţi fost înmuiaţi într-o stare de non-cunoaştere, o stare de necunoaştere temporară. De îndată ce aţi intrat în realitatea materială a pământului, conştiinţa voastră a devenit învăluită sau hipnotizată de anumite iluzii care nu sunt altceva decât obiceiurile adânc ancorate de majoritatea oamenilor de pe pământ. Aceasta este plasa care este ţesută în jurul vostru.
Când intraţi în viaţa de pe pământ, memoria  "celeilalte părţi" este încă proaspătă şi vie. Dar voi nu aveţi cuvinte să o exprimaţi, nici o modalitate de a comunica adevărul despre ea, lucrurile simple cum ar fi iubirea necondiţionată şi siguranţa care vă înconjoară oriunde mergeţi. Energia de Acasă este încă evidentă pentru voi, aşa cum este pentru peşti apa. Dar apoi intraţi în lumea fizică şi în realitatea psihologică a părinţilor voştri. Voi ajungeţi la ei, dorind să păstraţi viu acel sentiment de Acasă dar se pare că sunteţi izolaţi, că este o plasă aruncată în jurul "părţii peşte" din voi. Aceasta este trauma naşterii, care are nu numai aspecte fizice ci şi aspecte profund spirituale.
Plasa care vă prinde când cădeţi este ţesută în principal din modul de a fi al părinţilor voştri, concepţiile lor de bază asupra vieţii, modul în care se raportează la ei înşişi, speranţele şi dorinţele lor pentru voi. Când v-aţi născut, conştiinţa colectivă de pe pământ era încă în strânsoarea conştiinţei bazate pe ego, la fel cum este şi acum. Vremurile sunt în schimbare, dar există un fel de stadiu incipient în care lucrurile au nevoie de timp pentru a câştiga un avânt înainte ca schimbarea reală, fundamentală să devină un fapt actual determinat. În prezent sunteţi încă în aceste etape de început, şi munca interioară pe care o faceţi este vitală în acest sens. Deci, atunci când aţi intrat pe pământ, aţi intrat într-o realitate dominată de conştiinţa bazată pe ego şi v-aţi familiarizat cu ea prin energia părinţilor voştri.

Când aţi intrat în realitatea conştiinţei bazate pe ego reprezentată de părinţii voştri, aţi avut de- a face cu un număr de iluzii generalizate, dintre care aş dori să le numesc pe cele trei mai importante.


1.    
Pierderea măiestriei
Prima iluzie este iluzia pierderii măiestriei. Această iluzie vă face să uitaţi, când creşteţi şi deveniţi adulţi, că sunteţi creatorul a tot ceea ce se întâmplă în viaţa voastră. Cei mai mulţi oameni nu recunosc că ceea ce li se întâmplă în viaţă este propria lor creaţie. Ei de multe ori simt că sunt o victimă a " marilor puteri ", care le fac şi le modelează viaţa . Aceasta este pierderea măiestriei.


2.    
Pierderea unităţii
Prin plonjarea în conştiinţa umană colectivă, portretizată de părinţii voştri, veţi pierde de asemenea sentimentul de unitate cu tot ceea ce este viu. Realizarea de bază a "unităţii tuturor lucrurilor" este lent filtrată afară de conştiinţa voastră. Sunteţi încurajaţi să vă construiţi propriul vostru ego. În conformitate cu conştiinţa bazată pe ego, suntem cu toţii în esenţă fiinţe distincte, luptând pentru propria noastră existenţă, luptând pentru supravieţuire, hrană şi recunoaştere. Ni se pare că suntem limitaţi la propriul nostru corp şi blocaţi în realitatea noastră psihologică proprie cu nici o legătură reală şi deschisă cu "celălalt." Aceasta este iluzia separării şi sentimentul tragic al singurătăţii care o însoţeşte.

3.    
Pierderea iubirii
Şi apoi mai este pierderea iubirii, adică  a sentimentului de bucurie necondiţionată şi de siguranţă, care apartine cu adevărat inimii voastre ca un drept natural prin naştere. Pe măsură ce intraţi în  planul pământului unde energia iubirii nu este deloc evidentă, în mod treptat începeţi să confundaţi iubirea cu tot felul de energii care nu sunt iubire, cum ar fi admiraţia, bogăţia sau dependenţa emoţională. Aceste noţiuni confuze de iubire vă afectează relaţiile şi practic vă fac să căutaţi în permanenţă în afara voastră ceva pentru a recâştiga acel sentiment de iubire necondiţionată care este de fapt adânc în interiorul vostru.
Cum vă afectează pe voi aceste iluzii sau pierderi depinde de energia specifică a casei voastre părinteşti şi de mediul familial. În general, conştiinţa părintească este un amestec de ego şi inimă, de teamă şi de lumină. Există anumite domenii în care părinţii voştri sunt susceptibili de a fi foarte ataşaţi de sau cuplaţi cu iluziile menţionate mai sus. Dar din alte puncte de vedere ei pot fi destul de luminaţi, de exemplu prin faptul că au experimentat  suferinţa şi creşterea interioară în unele zone care le-au deschis inimile. Modul specific în care aceştia sunt blocaţi în iluziile conştiinţei bazate pe ego este diferit pentru fiecare părinte sau familie.

Atunci când intraţi în această configuraţie specifică a energiilor care alcătuiesc familia în care v-aţi născut, conştiinţa voastră este larg deschisă cu încă un abia simţit sentiment al limitelor personale. Ca şi copil, voi luaţi din energiile părinţilor voştri totul, ca o amprentă de bază, care are un efect profund asupra modului în care experimentaţi lucrurile mai târziu. Nu există niciun filtru încă. Aceasta se întâmplă doar mult mai târziu, când deveniţi conştienţi de voi ca voi înşivă, aproximativ în timpul pubertăţii, când vă dezvoltaţi conştiinţa necesară pentru a cerne totuşi aceste energii şi să aflaţi ce simţiţi a fi bine şi natural pentru voi şi ce nu.
La început vă ataşaţi foarte puternic de paradigma părinţilor voştri, şi apoi cum creşteţi mai mari şi câştigaţi mai multă conştiinţă de sine, începeţi să vă chestionaţi părinţii din perspectiva în care vedeţi voi lucrurile în căutarea propriului vostru simţ al identităţii. Acest proces de creştere psihologică este foarte asemănător cu trecerea de la conştiinţa bazată pe ego la conştiinţa bazată pe inimă. Stadiile naturale ale vieţii pe pământ, ciclurile biologice şi psihologice şi anotimpurile,sunt corelate cu etapele de creştere naturală, în sens spiritual. Tranziţia de la conştiinţa bazată pe ego la cea bazată pe inimă de multe ori merge în paralel cu depăşirea limitărilor, energiile fricii care au controlat familia voastră biologică.
Trauma naşterii cosmice pe care aţi experimentat-o atunci când v-aţi născut ca suflet individual (a se vedea capitolul Durerea naşterii cosmice) este într-o anumită măsură, repetată de fiecare dată când începeţi o nouă viaţă pe pământ. În momentul naşterii voastre, părinţii voştri aparţin energiei de pe pământ. Ei deja s-au adaptat la această dimensiune, la legile care se aplică aici. Adeseori, acestea sunt legi limitatoare care nu sunt deloc evidente pentru copil. Părinţii reprezintă astfel pentru copil conştiinţa bazată pe ego, energia celor trei iluzii. Copilul le întâlneşte în casa părintească, şi modul în care ele au prins formă în părinţi vor influenţa puternic copilul pentru tot restul vieţii sale.
Mai ales în primele trei luni, copilul ia din jurul său foarte profund. Energiile părinţilor pătrund în conştiinţa copilului nestingherite de gândirea raţională sau de apărare. Pe de altă parte există încă un "colţ de rai" în memoria sa, o parte a conştiinţei copilului, care este nealterată de iluzii, care cunoaşte iubirea, măiestria şi unitatea ca stare naturală a fiinţei. Această conştientizare se ciocneşte cu energiile bazate pe ego din jur, iar acest  conflict este profund dureros. Pot face copilul să vrea să se întoarcă şi să se ducă înapoi "acasă"; aceasta poate provoca o gravă împotrivire faţă de viaţă chiar de la început. Aceasta este, de fapt trauma naşterii cosmice repetată din nou.
Cum să gestioneze copilul această coliziune sau conflict al energiilor ? Cel mai adesea, acesta îşi închide unele părţi din el însuşi sau ea însăşi. Unele părţi ale conştiinţei copilului se vor  ascunde. Copilul va avea tendinţa de a se acorda cu energiile părinţilor, de a se adapta la ele, pentru că este în întregime dependent de ei la început. Copilul este într-o stare fizică foarte vulnerabilă şi are o mare dorinţă de a fi hrănit şi iubit de către părinţi. Amintirile sale despre starea naturală de unitate, iubire şi măiestrie este de fapt darul copilului pentru părinţi, dar ei sunt adesea în imposibilitatea de a primi acest cadou, odată ce au fost învăluiţi de energia  iluziilor. Ei sunt astfel incapabili primească cu adevărat copilul.
Şi părinţii au fost la un moment dat copii, binenţeles, şi au trecut prin acelaşi proces. Părinţii nu-şi forţează în mod conştient temerile şi iluziile în copiii lor. Totuşi, ca adulţi au absorbit involuntar multe energii ale conştiinţei bazate pe ego.
În momentul naşterii unui copil, părinţii adesea experimentează o trezire temporară. Privind cum această mică creatură inocentă iese din pântecele mamei, încredinţându-se  lumii, atât de deschisă şi de vulnerabilă, stârneşte un sentiment profund de veneraţie în aproape oricine. Acest moment sacru deschide larg porţile pentru Acasă în conştiinţa părinţilor şi ei - în necunoştinţă de cauză - ajung la miezul divin din interiorul lor care cunoaşte iubirea necondiţionată şi unitatea. Ei intră pentru o perioadă de timp într-un spaţiu sacru, şi simt cine sunt dincolo de iluzii. Dar de multe ori aceasta este o stare temporară de fericire, pentru că după aceea lucrurile se vor aşeza şi vor "reveni la normal". Modul lor de gândire şi de simţire va avea tendinţa de a cădea înapoi în tiparele cu care au fost obişnuiţi. Şi, astfel deschiderea către conştiinţa bazată pe inimă se închide din nou.

Şi ce se întâmplă cu copilul când acesta creşte ? Cei mai mulţi copii aleg să se adapteze atât de puternic la cadrul parental de referinţă încât ei pierd legătura cu energia originală a sufletului lor, energie de care au fost atât de conştienţi  la începutul încarnării lor. În această primă fază a vieţii lor (până la pubertate), ei sunt atât de implicaţi în propria lor focalizare în această lume şi în a obţine dragoste şi atenţie din partea părinţilor lor, încât uită cine sunt ei înşişi.
Cum afectează acest lucru copilul ? Copilul are o dorinţă neînfrânată de dragoste şi de siguranţă şi atunci când dă peste părţi înfricoşate, blocate în energiile părinţilor, el devine confuz din cauza lor. El va experimenta durere şi un sentiment de abandon. Dar va ascunde aceste emoţii de sine însuşi, pentru că sunt prea dureroase pentru a le realiza pe deplin atunci când se află într-o astfel de stare de vulnerabilitate şi de deschidere. Ceea ce copilul va face va fi să se lege la ochi şi să-şi creeze imagini iluzorii ale iubirii. Pentru a supravieţui emoţional, îşi va permite sie însuşi să fie indus în eroare de falsele imagini ale părinţilor, deoarece dacă iubirea necondiţionată nu este posibilă, iubirea condiţionată pare mai bună decât nimic. Copilul, în general, se va supune pentru a primi iubirea şi siguranţa de care are nevoie şi de care îşi aduce aminte de Acasă. Şi, prin urmare, el va confunda energiile greşite cu iubirea. De exemplu, va confunda iubirea cu mândria părinţilor pentru anumite realizări ale sale sau cu nevoile emoţionale ale părinţilor pentru copil.
Ori de câte ori copilul realizează ceva care-i face mândri pe părinţi iar copilul este felicitat pentru aceasta, el poate simţi cum i se deschide inima de bucuria că este plăcut şi apreciat. Dar dacă mândria părinţilor nu provine dintr-o sursă de reală înţelegere a copilului, dacă nu se bazează pe aspiraţiile copilulului însuşi ci mai mult pe ceea ce societatea aşteaptă de la copil, atunci mândria este într-adevăr ca o otravă. Copilul este recompensat ca să trăiască după standarde externe, în care iubirea înseamnă ca acestea să intre în contact cu standardele interioare ale copilului – cu ceea ce ei doresc să realizeze în această viaţă pentru ei înşişi. Atunci când atenţia este în mod sistematic axată pe realizările exterioare, copilul va fi păcălit să creadă că realizarea este egală cu iubirea şi el va tinde să-şi crească conştiinţa vinovăţiei atunci când nu face "ceea ce este bine", ceea ce ar trebui să facă în conformitate cu standardele externe . Ca adult, el poate deveni o persoană care nu-şi dă seama atunci când limitele sale au fost depăşite sau când lucrează prea din greu. El va afla că pur şi simplu simte nevoia de realizări tot timpul, şi nu înţelege de ce a munci din greu a devenit o dependenţă.
O altă denaturare a adevăratei energii a iubirii este atunci când copilul începe să confunde iubirea cu dependenţa emoţională. Mulţi copii se simt iubiţi atunci când se simt necesari părinţilor lor. Ei simt cu adevărat o gaură în inima părinţilor lor, o gaură pentru că părinţii nu au avut grijă de ei înşişi, şi atunci când apare copilul, el se oferă ca un părinte substitut. El încearcă să le ofere părinţilor iubirea şi sprijinul care le lipsesc în interior. În acest fel, el vrea să placă părinţilor şi să obţină iubirea de care are atât de mare nevoie. Dar acest tip de serviciu nu este iubire, desigur. Este o încurcătură periculoasă de energii care vor crea o mulţime de dificultăţi mai târziu, atât în ​​relaţia dintre părinţi şi copil cât şi în relaţiile intime în care copilul va intra ca adult.
Mulţi părinţi au experimentat o lipsă a iubirii necondiţionate în propria lor copilărie. Ei nu au fost cu adevărat primiţi nici de către părinţii lor. Acest lucru a lăsat în fiinţa lor o durere adânc înrădăcinată şi un sentiment de abandon. Atunci când la rândul lor au un copil, ei îl îmbrăţişează cu sentimente amestecate. Pe de o parte, este o iubire autentică în ei, dar pe de altă parte, este nevoia subcoştientă " de a compensa pierderea ".  Părinţii adeseori încearcă să-şi vindece propriile lor răni emoţionale prin relaţia cu copilul lor . Atunci când fac acest lucru inconştient, ei folosesc copilul ca pe un părinte substitut – copilul trebuie să le dea iubirea care atât de dureros le-a lipsit în propria lor copilărie.
Atunci când se întâmplă acest lucru, mesajele "Te iubesc" şi "Am nevoie de tine" se amestecă complet pentru copil. Energia copilului nu va mai fi a lui proprie, deoarece se va simţi absorbit de nevoia părinţilor, şi această absorbţie îl va face pe copil să se simtă bine! Îi va da un fals sentiment de siguranţă, care în momentul în care copilul devine adult îl va face să se simtă profund iubit de cineva atunci când energia lui este epuizată şi deţinută de această persoană. El se va simţi iubit şi apreciat atunci când îşi extinde limitele pentru a da cât de mult poate. El va interpreta dependenţa emoţională, chiar şi gelozia şi posesivitatea ca o formă de dragoste întrucât aceste energii îi sunt diametral opuse. Această pierdere tragică de sine se naşte din asocierea iubirii cu nevoia.
Până în prezent, am subliniat că, atunci când veniţi pe pământ ca şi copil, sunteţi scufundaţi într-un "ocean de totală uitare," o reţea de iluzii care la început pare a vă prinde de-a binelea. Cu toate acestea la nivel de suflet, voi conştient vă permiteţi să fiţi conduşi greşit. Adânc în interiorul vostru, atunci când vă încarnaţi pe pământ, aveţi încrederea că veţi găsi soluţia şi calea de ieşire. Este misiunea voastră să găsiţi calea de ieşire din iluzii şi de a aduce în lume "energia soluţiei," energia iubirii şi clarităţii , disponibilă celorlalţi.

În anumite momente din viaţa voastră vor exista oportunităţi şi posibilităţi care vă vor ajuta să vă îndepliniţi această misiune. Pe măsură ce creşteţi veţi întâlni anumite persoane sau situaţii, care vă vor invita sau vă vor provoca să aflaţi cine sunteţi. Veţi fi împinşi uşor sau, dacă sunteţi încăpăţânaţi, violent provocaţi de viaţă pentru a " dezlega nodul ".  Va trebui să vă eliberaţi de imaginile false ale iubirii care au fost parte a educaţiei voastre, parte din energia părinţilor voştri. Acest lucru poate declanşa o criză de identitate, similară cu ceea ce a fost descris în prima parte a acestei cărţi ca primă etapă în tranziţia de la ego la inimă. S-ar părea că nimic nu mai e sigur şi că tot ceea în ce aţi crezut este sub control. Într-adevăr, sufletul vostru nu va lăsa nici o piatră neîntoarsă pentru a vă aduce acasă. Sufletul vostru va bate neîncetat la uşa voastră până când vă deschideţi şi vă setaţi voi înşivă liberi .
În viaţa voastră sunt mereu adaptate evenimente majore pentru a vă oferi oportunităţi de a creşte şi de a redeveni cine sunteti. Dar este nevoie de curaj şi determinare pentru a ajunge la partea de jos a acestei căutări şi de a recăpăta energiile copilului nou-născut, nealterate de iluziile pierderii măiestriei, iubirii şi unităţii. Vă veţi găsi probabil în opoziţie cu energia sufletului vostru pentru o vreme, pentru că vă poate duce razna faţă de ceea ce consideraţi normal şi bine pentru voi. Sufletul vostru vă poate părea ca un oaspete capricios, faţă de felul în care aţi fost obişnuiţi cu felul de a fi al lumii, felul de a fi al familiei în care v-aţi născut.
Este nevoie atât de energia masculină a conştiinţei de sine şi de discernământ cât şi de energia feminină a iubirii şi a înţelegerii pentru a vă elibera de conştiinta bazată pe ego. În ceea ce-i priveşte pe părinţii voştri, discernământ înseamnă să vă distanţaţi de energiile fricii şi limitării care v-au hrănit. Amintiţi-vă de importanţa "energiei sabiei" pe care am menţionat-o la început. Pentru a vă elibera în sens spiritual de familia în care v-aţi născut, va trebui să puteţi face distincţia între energia lor şi a voastră şi trebuie să fiţi capabili să "tăiaţi corzile", care vă limitează şi vă sufocă.
Aceasta nu presupune în primul rând să vă exprimaţi furia şi frustrarea faţă de părinţii voştri sau să le spuneţi unde au greşit în ceea ce vă priveşte. Ar putea fi un lucru bun uneori să încercaţi să le clarificaţi poziţia voastră cu privire la unele chestiuni sau sentimente ale voastre despre ei. Dar, în multe cazuri, aceştia nu pot înţelege ceea ce voi încercaţi să le spuneţi. Ei nu pot rezona cu partea din voi care este "diferită" şi în contradicţie cu perspectivele lor asupra vieţii. Eliberarea de legăturile cu energiile părinteşti înseamnă, în primul şi în primul rând eliberarea de energiile şi emoţiile din propria voastră minte. Este vorba despre a căuta în interiorul vostru şi a afla în ce măsură sunt implicate în viaţa voastră iluziile sădite de părinţii voştri , al lor ”fă” şi ”nu face”, care s-au bazat pe frică şi judecată.
Odată ce v-aţi clarificat aceste lucruri şi vă permiteţi să vă eliberaţi de ele, veţi fi liberi să-i iertaţi şi să "părăsiţi casa părintească " cu adevărat. Aceasta este posibil numai după ce vă retezaţi corzile la nivel interior şi vă asumaţi responsabilitatea pentru viaţa voastră , numai atunci puteţi cu adevărat să-i lăsaţi pe părinţii voştri să fie. Veţi putea spune în mod clar "nu"  temerilor şi iluziilor lor (sabia discernământului), dar în acelaşi timp, veţi vedea că părinţii voştri nu sunt identici cu temerile şi iluziile lor. De asemenea şi ei sunt copii ai lui Dumnezeu care pur şi simplu încearcă să-şi îndeplinească misiunea sufletului lor. Odată ce simţiţi acest lucru, puteţi simţi inocenţa lor şi îi puteţi ierta.
Într-un anumit fel aţi fost victima părinţilor voştri - părinţii voştri au reprezentat conştiinţa bazată pe ego în copilăria voastră. Temporar şi parţial aţi trăit în conformitate cu iluziile lor. Într-un fel n-aţi avut de ales, ca şi copil al lor. Cu toate acestea transcenderea sentimentului de a fi o victimă este una dintre cele mai puternice descoperiri ce le puteţi avea în viaţa voastră. Ea vă face un om liber, atunci când puteţi recunoaşte amprentele energetice profunde din copilărie şi decideţi în mod conştient  care dintre ele vă sunt benefice şi de care dintre ele doriţi mai degrabă să vă eliberaţi. Aceasta este măiestria.

Nu vă veţi mai adapta în mod subconstient la dorinţele şi aspiraţiile părinţilor voştri atunci când ele nu sunt ale voastre proprii. În acelaşi timp, nu vă mai răzvrătiţi împotriva lor. Puteţi vedea că imaginile false pe care vi le-au oferit, pur şi simplu nu vă aparţin, şi cu asta aţi terminat. Nu mai simţiţi nevoia să vă judecaţi părinţii pentru împovărarea voastră cu aceste aspecte. Puteţi fi iubitori şi să discerneţi, în acelaşi timp.

Am putea spune că aţi intrat în conştiinţa bazată pe ego prin părinţii voştri şi aţi depăşit-o  tot prin ei , eliberându-vă de ei prin iubire şi iertare, recunoscându-vă în acelaşi timp pe voi înşivă ca maestrul independent care sunteţi.

Lucrătorii în Lumină
şi părinţii lor
La acest punct aş dori să vorbesc în special despre sufletele Lucrătorilor în Lumină în relaţiile lor cu familia în care s-au născut. Lucrătorii în Lumină adeseori poartă în interiorul lor o misiune în plus în ceea ce-i priveşte pe părinţii lor sau familia în care s-au născut. Când vin pe pământ, Lucrătorii în Lumină au în mod specific intenţia să se trezească, să se elibereze de conştiinţa bazată pe ego şi să planteze seminţele conştiinţei Christice pe pământ. Mai puternic decât alţii, Lucrătorii în Lumină doresc să-i înveţe şi să-i vindece pe alţii, ajutându-i să crească către conştiinţa bazată pe inimă.

Din acest motiv, multe suflete Lucrători în Lumină  se nasc din părinţi sau în familii care sunt puternic blocate în realitatea conştiinţei bazate pe ego. Deoarece este intenţia lor să spargă şi să  deschidă tiparele blocate şi rigide ale energiei părinţilor lor, Lucrătorii în Lumină sunt atraşi ca de un magnet de "situaţiile problemă", în care energia este stagnantă, ca într-o alee înfundată. Lucrătorii în Lumină vin cu o anumită conştientizare, un anumit sens spiritual, ceea ce îi face "diferiţi", nu se încadrează în aşteptările sau ambiţiile familiei. Copilul Lucrător în Lumină cumva, prin ceea ce el radiază sau exprimă ca fiind adevărul lui, provoacă ipotezele de bază despre viaţă ale familiei. În mod aproape instinctiv el va face totul pentru a pune energia în mişcare şi a o face să curgă din nou.
În timp ce sufletul Lucrător în Lumină nu doreşte altceva decât să fie de folos părinţilor şi familiei sale, ei l-ar putea privi ca pe o ciudăţenie, chiar ca oaia neagră a familiei. Când frumuseţea interioară şi puritatea copilului Lucrător în Lumină nu este recunoscută ca atare, de multe ori el se va pierde temporar în emoţiile singurătăţii şi chiar în depresie.

Când îşi încep încarnarea, Lucrătorii în Lumină au adânc în ei încrederea că vor găsi calea de a ieşi, că vor depăşi energia limitată a familiei în care s-au născut. Cu toate acestea atunci când chiar se nasc pe pământ şi cresc, ei sunt expuşi la aceleaşi dileme şi confuzii ca orice alt copil. Într-un anume sens ei experimentează această confuzie mai adânc şi mai intens. Deoarece ei sunt suflete spirituale conştiente de multe ori mai în vârstă şi mai înţelepte decât părinţii lor, ei sunt foarte conştienţi de faptul că "ceva nu este în regulă", cu energia din jurul lor. La nivel interior ei se bat cap-în-cap cu energiile părinţilor lor, neînţelegând sau nerezonând cu setările minţii lor sau cu comportamentul lor. Acest conflict cauzează un mare necaz în interiorul lor aşa blânzi şi sensibili cum sunt. Ei trebuie să găsească o modalitate de a supravieţui emoţional, de a face faţă faptului că deşi îşi iubesc foarte mult părinţii sunt şi foarte diferiţi de ei. Aceasta cauzează o mulţime de probleme psihologice în Lucrătorii în Lumină variind de la singurătate, nesiguranţă şi teamă la dependenţă, depresie şi auto-distrugere.
Astfel, călătoria voastră spre pământ şi spre locurile întunericului în care energia este blocată şi ostilă, nu este lipsită de riscuri. Este o misiune periculoasă. Nu uitaţi de ce vă numesc războinici curajoşi! Din acest motiv, voi sunteţi ca pionierii care se aventurează în teritorii ciudate şi necunoscute. Nu există indicatoare sau marcaje. Mediul în care vă începeţi călătoria este ostilă şi nu vă simţiţi ca acasă. Va trebui să vă creaţi energia de acasă singuri, doar cu sentimentele voastre proprii şi cu intuiţia voastră ca busolă. Ca Lucrători în Lumină, sunteţi nişte pionieri care vor să spargă barierele vechilor şi sufocantelor tipare gând şi să elibereze energia blocată în interior. Sunteţi aproape întotdeauna primul din anturajul vostru care face acest lucru. Voi nu vă întâlniţi sufletul vostru pereche decât mai târziu. Lupta voastră de unul singur este cea care vă defineşte ca războinicul adevărat care sunteţi. Va trebui să găsiţi calea de ieşire de unul singur şi, odată ce aţi făcut-o acest lucru va atrage spirite asemănătoare în viaţa voastră, oameni care reflecta starea voastră de fiinţă trezită.
Lupta solitară prin care voi toţi trebuie să treceţi pentru a vă descoperi lumina este cea mai grea povară pentru voi. La nivel de suflet aţi ales conştient această cale dar să trăiţi în ea ca un copil în carne şi oase este un lucru dureros care vă răneşte profund. Vă îndemn să simţiţi şi să recunoaşteţi această durere în voi înşivă, pentru că doar prin conectarea la ea o puteţi transforma şi elibera. Odată ce veţi cunoaşte acel copil rănit din interior, care a purtat crucea alienării pe umerii săi fragili, veţi ajunge la esenţa sarcinii voastre. Când ajungeţi la esenţă, soluţia este pe aproape. Trebuie doar să îmbrăţişaţi durerea acelui copil cu o conştiinţă pură şi profundă. Din această conştiinţă o energie a compasiunii şi a respectului profund va ajunge la copil. Veţi ridica crucea doar prin a fi cu voi înşivă şi iubind cu adevărat şi preţuind acea parte din voi care este "diferită".  Acesta este modul în care aduceţi copilul acasă şi vă îndepliniţi misiunea ca pionierii care sunteţi.

Rezolvarea
karmei familiei
Sarcina Lucrătorilor în Lumină în ceea ce priveşte familia în care ei nasc este să devină cine sunt ei. Făcând acest lucru, ei îşi îndeplinesc misiunea. Nu este sarcina lor să-şi schimbe familia; nu este treaba voastră să schimbaţi ceva în afară de voi înşivă. Nu sunteţi aici pentru a face lumea un loc mai bun. Sunteţi aici pentru a vă trezi. Şi da, atunci când veţi face acest lucru lumea va deveni un loc mai bun, pentru că lumina voastră va străluci asupra ei şi va aduce ,de asemenea, şi altora bucurie şi iluminare. Dar nu vă concentraţi asupra lumii, fie că este vorba de familia voastră fie de orice altă relaţie în care intraţi.
Adevărata muncă constă în eliberarea de toate acele părţi ale ego-ului bazate pe frică şi iluzie pe care voi le-aţi absorbit atât de adânc în perioada copilăriei. Cunoscând aceste imprimări energetice care parţial v-au creat personalitatea şi să vă eliberaţi de acele părţi care nu vă aparţin este o provocare şi un proces intens. Este ca şi desprinderea foilor de ceapă, este ca şi cum v-aţi naşte a doua oară.
Accentuând profunzimea acestui proces interior, această a doua naştere, Eu nu vreau să vă descurajez. Pe de altă parte aş dori să aveţi un respect profund faţă de voi înşivă. Voi sunteţi cei mai curajoşi războinici pe care îi cunosc. Voi sunteţi pionerii care, prin aprinderea propriei voastre lumini în locuri ale întunericului şi ale ostilităţii , pavaţi calea pentru o nouă conştiinţă pe pământ.
Nu este treaba voastră să aprindeţi lumina în inimile altora. Este treaba lor dacă vor să o facă. Voi puteţi oferi o scânteie, voi puteţi fi un exemplu dar nu sunteţi sub nici o formă responsabili de trezirea altcuiva. Aceasta este important de accentuat mai ales în ceea ce priveşte familia în care v-aţi născut. Ca şi copil adeseori simţiţi instinctiv , şi mult mai conştient ca şi adolescent, că voi trebuie să vă salvaţi părinţii de fricile şi iluziile lor. Mai mult de atât, voi adeseori vă gândiţi că aţi dat greş în această însărcinare. Simţiţi că nu sunteţi pe deplin capabili să vă ajutaţi părinţii în felul în care voi l-aţi prevăzut.
Acest mod de gândire se bazează pe percepţia greşită a ceea ce înseamnă cu adevărat a ajuta şi care este sarcina voastră în ceea ce-i priveşte pe părinţii voştri. În realitate situaţia
este următoarea. Încă înainte de a vă naşte aţi început să absorbiţi foarte puternic energia părinţilor voştri ca şi cum ar fi fost a voastră personală. Nu mai puteaţi distinge unde vă terminaţi voi şi unde încep ei. Deoarece voi le-aţi absorbit şi fricile şi iluziile, voi ajungeţi într-o strânsă legătură cu poverile lor emoţionale. Aceste poveri pot fi trecute mai departe câtorva generaţii prin oricare din membrii familiei. Putem vorbi de un aspect karmic aici, ceea ce înseamnă că aceleaşi probleme se repetă din nou şi din nou până când “vraja se rupe“.
Aceasta voi o puteţi numi karma familiei. Poate fi din cauza problemelor legate de dezechilibrul energiilor feminine sau masculine, energii rezultate din vechi tradiţii sclavagiste, probleme privind anumite boli, etc. Acest tip de povară karmică este rezolvată când energia blocată înăuntru este eliberată şi atunci ea nu mai este trecută generaţiilor viitoare. Karma familiei este rezolvată când cel puţin unul dintre membrii familiei rupe lanţul eliberându-se singur de povara emoţională pe care a absorbit-o în copilărie şi care poate fi chiar până şi în genele sale.
Acel membru al familiei care "rupe vraja" face acest lucru în primul şi în primul rând pentru a se ajuta pe sine. Aceasta presupune a fi concentrat pe creşterea şi expansiunea interioară. Această creştere şi expansiune interioară are efect asupra "energiei familiei". Pentru toţi membrii acelei familii se deschide posibilitatea ca ei să-şi găsească calea şi să se elibereze de acea karmă. Lucrătorul în Lumină care s-a eliberat el însuşi de acest ataşament emoţional deschide o cărare energetică pentru ceilaţi din familia lui. Este rezultatul  muncii lui interioare şi a ceea ce el radiază ca urmare a acesteia, nu prin încercarea sau chiar împingerea altora să se schimbe şi să meargă mai departe. Ceea ce el oferă din punct de vedere energetic familiei în care s-a născut este posibilitatea schimbării. Energia lui oglindeşte posibilitatea schimbării şi asta este tot ceea ce el trebuie să facă.
Dacă membrii familiei o iau pe cărare este în întregime decizia lor. Nu sunteţi voi responsabili pentru şi nici nu depinde de misiunea voastră spirituală dacă alţii decid să se schimbe sau nu. Voi trebuie să vă eliberaţi singuri de povara karmică cu care familia voastră v-a încărcat şi pentru care v-a ridiculizat şi v-a respins, şi atunci misiunea voastră va fi cu desăvârşire încununată de succes. Veţi zdrobi strânsoarea hipnotică a modelelor karmice din linia familiei voastre şi dacă aveţi copii, povara emoţională nu le va fi trecută lor. Aceasta este misiunea sufletului vostru.
Imaginaţi-vă că trăiţi într-o vale care este destul de aridă şi de secetoasă.Toţi din comunitatea voastră vă spun că nu puteţi ieşi din această vale- că ea este tot ceea ce există. Se pare că sunteţi singurul care-şi mai amiteşte că dincolo de această vale există pământuri mult mai bogate şi mai fertile decât acestea. Aşa că după multă chibzuială vă decideţi să vă încercaţi norocul şi să vă căţăraţi afară din acea vale. Căţăratul presupune un formidabil efort şi consum de energie. Nu numai că drumul este foarte prăpăstios, dar nu este nici un indicator sau marcaj care să vă arate pe unde să o apucaţi. Căţărându-vă voi lăsaţi o urmă după voi. La un moment dat ieşiţi din acea vale şi priveliştea care vă apare în faţă vă copleşeşte cu bucurie şi cu un sentiment de recunoaştere. Voi ştiaţi că acolo afară este ceva ce aţi simţit a fi cu mult mai mult acasă decât locul în care v-aţi născut. Entuziast priviţi atent în urmă după familia voastră. Aţi vrea să vedeţi că v-au însoţit şi că se bucură de această mare perspectivă. Aţi vrea să împărtăşiţi cu ei victoria.
Dar nu vedeţi pe nimeni în urma voastră şi când le faceţi semne de departe , ei nu par deloc interesaţi de această călătorie a voastră.
Aceasta este ceea ce frecvent li se întâmplă sufletelor Lucrători în Lumină. Vă rog să nu jeliţi pierderea familiei voastre. Le-aţi făcut un mare serviciu prin faptul că aţi plecat din vale, prin faptul că aţi curăţat drumul şi le-aţi arătat calea. Acea urmă pe care aţi lăsat-o va rămâne acolo şi ea va putea fi folosită într-o bună zi de oricine va vrea să se caţere afară din acea vale. Acea urmă este un spaţiu energetic pe care voi l-aţi făcut disponibil pentru ei.
Construirea acestui drumeag a fost ţelul vostru atunci când v-aţi născut din aceşti părinţi în această familie. Nu a fost scopul vostru să vă faceţi familia să urce sau să o căraţi afară din vale pe umerii voştri! Aceasta nu este sarcina voastră.Oricând încercaţi în mod figurativ să vă trageţi părinţii sau familia afară pe această pantă abrubtă, voi vă împiedicaţi propria voastră dezvoltare şi veţi fi deziluzionaţi şi dezamăgiţi. Nu aceasta este calea dezvoltării şi alchimiei spirituale. Toţi cei pe care îi iubiţi şi cu care aţi vrea să vă împărţiţi lumina ar putea alege să trăiască în acea vale pentru încă un secol sau chiar mai mult. Depinde de ei. Dar într-o bună zi, în timpul lor, ei vor descoperi un mic drumeag care urcă şi se vor gândi : "Hei, ce interesant, haideţi să urcăm şi să încercăm asta;nu ne mai place acolo jos". Şi în sfârşit ei vor porni. Ei îşi vor începe propria lor călătorie de creştere interioară, propriul lor urcuş către lumină. Şi nu este minunat, nu este de nepreţuit faptul că ei găsesc indicatoare de-a lungul drumului, o urmă care să-i suţină către ea ? Vor trece prin propriile lor bătălii, dar ei vor avea un far la dispoziţia lor care le va lumina călătoria. Ca pionier voi aţi curăţat calea printr-un teritoriu sălbatic şi necunoscut şi drumul pavat cu voinţa voastră va fi folosit cu recunoştinţă şi onoare.
Pentru a fi cu adevărat liberi şi pentru a vă recâştiga măiestria ca o fiinţă sprituală independentă, voi trebuie să vă eliberaţi de familia în care v-aţi născut. Voi trebuie să vă eliberaţi de ei nu numai ca şi copil al lor dar şi ca părinte al lor. Lăsaţi-mă să explic această dublă legătură. Copilul din voi are nevoie să se elibereze de speranţa că părinţii îi vor oferi dragoste necondiţionată şi siguranţă. El se va întoarce spre voi pentru aceasta iar voi va trebui să-l ajutaţi să elibereze partea mânioasă, tristă şi dezamăgită a copilului care se simte trădat de părinţii săi. Aceasta este partea copil. Deasemenea aveţi nevoie să vă eliberaţi de partea care vrea să fie părintele părinţilor voştri. Este tipic pentru sufletele Lucrătorilor în Lumină ca la un moment dat cînd cresc, ei să înceapă să se simtă ca şi părintele părinţilor lor. Din cauza dorinţei lor înnăscute de a călăuzi şi vindeca şi a conştiinţei lor spirituale dezvoltate, ei adeseori văd clar fricile şi iluziile părinţilor lor şi vor să-i vindece.
Aceasta vă poate face să intraţi în multe conflicte cu părinţii voştri deoarece dorinţa voastră de a-i ajuta este adeseori împletită cu o nevoie inconştientă de a fi recunoscuţi drept ceea ce sunteţi. Altfel spus, copilul rănit vorbeşte prin voi atunci când încercaţi să vă ajutaţi părinţii şi aceasta este reţeta dezastrului atunci când încercaţi să-i ajutaţi pe alţii prin partea rănită din voi. Voi veţi sfârşi prin a vă simţi şi mai răniţi iar părinţii voştri vor sfârşi probabil prin a fi supăraţi sau confuzi.
A vă elibera de părinţii voştri presupune să vă eliberaţi de orice dorinţă de a-i schimba. Trebuie să înţelegeţi că nu este ţelul vostru să-i conduceţi undeva. Misiunea voastră este să vă ocupaţi de propriul vostru drum- aceasta este totul. După ce v-aţi despărţit cu adevărat de părinţii voştri, v-aţi eliberat de dubla legătură, veţi descoperi că între voi se deschide un spaţiu nou, mult mai liber şi mai deschis. Dacă părinţii voştri încă mai trăiesc, relaţia cu ei poate deveni mai puţin încordată deoarece energiile reproşurilor şi vinovăţiei au părăsit scena. Pe de altă parte, puteţi simţi că nu mai doriţi să-i vizitaţi atât de des. Poate fi o simplă lipsă de interese comune. În orice caz vă veţi simţi mult mai liberi în această relaţie, alegându-vă singuri direcţia în viaţă fără a mai avea nevoie de aprobarea lor sau tendinţa de a vă mânia şi supăra atunci când nu sunt de acord cu voi.
În viaţa voastră  puteţi întâlni oameni care aparţin ” familiei voastre spirituale”. Familia voastră spirituală nu are nimic de-a face cu biologia, genele sau ereditatea. Este o familie a sufletelor asemănătoare. Adeseori voi îi cunoaşteţi din vieţile voastre anterioare în care aţi fost legaţi prin prietenii, iubire sau misiuni comune. Este foarte uşor să mergeţi împreună cu ei pentru că voi împărtăşiţi o asemănare interioară, voi aparţineţi aceleiaşi familii. Voi experimentaţi un fel de întoarcere acasă. Ceea ce vă făcea să vă simţiţi diferiţi şi singuri în preajma altor oameni ,acum, pentru prima dată constituie baza conectării şi recunoaşterii voastre reciproce. Unirea cu familia voastră spirituală este o adevărată sursă de bucurie în viaţa pământească. Cheia pentru a ajunge în acest punct în viaţa voastră este să vă găsiţi propriul vostru drum ”afară din vale” şi să vă recunoaşteţi lumina interioară. Când sunteţi capabili să vă recunoaşteţi propria voastră lumină într-un mediu care nu o reflectă înapoi spre voi, voi deveniţi independenţi şi liberi. Despovăraţi de aspectele karmice ale trecutului vostru, de fricile şi iluziile care v-au ţintuit jos, voi veţi atrage în viaţa voastră relaţii bazate pe iubire şi pe respect şi care vor reflecta divinitatea voastră trezită.
© Pamela Kribbe
www.jeshua.net
 

miercuri, 26 octombrie 2011

Atitudinea fata de emotii


transmis de Pamela Kribbe – 4 iulie 2011



.
Dragi prieteni, sunt incantat sa fiu printre voi din nou si sa comunic cu voi in acest mod. Trebuie sa spun ca acest lucru inseamna mult pentru mine. Eu apreciez aceste intalniri , deoarece in acest fel pot veni mai aproape de voi, decat din propriul meu plan al realitatii.


Totusi, eu intotdeauna locuiesc in interiorul inimilor voastre si astept momentele din timpul vostru, cand sunteti deschisi si sensibili la energia mea. Energia mea, energia christica care este renascuta in acest timp nu este doar energia mea.


Nu este pur si simplu energia unui om care a trait pe Pamant la un moment din timp; este un camp al energiei colective din care voi faceti parte, intr-un fel care este mult mai profund decat realizati. Voi toti ati facut un legamant odata, toti v-ati exprimat intentia de a purta aceasta energie in realitatea Pamantului, de a o ancora in pamant. Multe vieti, multe secole ati lucrat pentru aceasta misiune.


Voi toti sunteti in procesul nasterii semintei Christ in interior si eu va ajut. Eu am fost un deschizator de cale , totusi insamantarea semintei Christ a fost un efort colectiv. Chiar si venirea mea pe Pamant a fost posibila doar datorita campului de energie care a fost prezent aici, tesut de voi. Noi lucram impreuna, noi suntem o unitate. Asadar eu sunt accesibil pentru voi toti. Nu sunt in exclusivitate desponibil nici unei persoane. Eu sunt in serviciul vostru, al tuturor.


Astazi as dori sa vorbesc despre o problema care va atinge profund si frecvent in viata voastra de zi cu zi. Este vorba de atitudinea fata de emotii. Inima, al 3-lea ochi si chakra coroanei sunt atractive pentru voi, pentru ca acesti centri energetici va conecteaza cu taramurile inalte, care sunt atat de naturale pentru voi.


Dar adevarata realizare interioara trebuie acum sa aiba loc la un nivel inferior, in aria chakrelor inferioare, mai apropiate de pamant. Aria emotiilor este o arie vitala in procesul cresterii voastre catre libertate si totalitate. Voi sunteti fiinte spirituale. Veniti dintr-un plan al realitatii, unde densitatea si asprimea realitatii pamantului au fost necunoscute pentru voi. A fost dificil sa va descurcati cu toate acestea.


De-a lungul multelor voastre vieti ati incercat sa exprimati energia voastra cosmica aici, pe pamant. Si in aceasta exprimare, in canalizarea energiei catre pamant, ati suferit multe traume adanci. Corpul emotional este plin de rani si traume. Despre acesta vreau sa va vorbesc astazi.


Oricine merge pe calea cresterii interioare cunoaste importanta emotiilor : ca nu ar trebui sa le reprimati , ca ar trebui sa le eliberati. Dar cum lucreaza toate acestea, nu este suficient de clar.


Mai intai, asa dori sa fac o distinctie intre emotii si sentimente. Sentimentele sunt invatatorii vostri, in timp ce emotiile sunt copiii vostri.


Emotiile sunt energii care au o manifestare clara in corpul fizic. Emotiile sunt reactii la lucruri pe care nu le intelegeti cu adevarat.


Luati in considerare ce se intampla cand sunteti coplesiti de o situatie. De exemplu, cineva va raneste sentimentele in mod neasteptat si simtiti sa va infuriati. Puteti simti aceasta foarte clar in corpul vostru ; in anumite locuri simtiti cum energia se tensioneaza. Aceasta tensiune fizica care urmeaza socului energetic, arata ca acolo este ceva ce voi nu intelegeti. Este o energie care soseste, astfel incat voi o simtiti nejustificata. Sentimentul de a fi tratat injust , pe scurt, ca o neintelegere, izbucneste prin emotie. Emotia este expresia neintelegerii ; este o explozie energetica si o eliberare.


Cand aceasta se intampla, voi sunteti confruntati cu urmatoarea alegere : ce voi face cu aceasta emotie? Imi voi baza comportamentul actual pe ea? O voi folosi ca pe un combustibil pentru reactiile mele fata de alte persoane sau voi lasa ca emotia sa existe si imi voi baza actiunile pe altceva?


Inainte de a raspunde la aceasta intrebare, as dori sa explic natura sentimentelor.


Emotiile sunt explozii esentiale ale neintelegerii pe care le puteti percepe clar in corpul vostru.


Sentimentele, pe de alta parte, au o natura diferita si sunt percepute diferit, deasemenea. Sentimentele sunt mult mai tacute decat emotiile. Acestea sunt soapte ale sufletului care va ating prin impulsuri gentile, o cunoastere interioara sau o actiune intuitiva neasteptata, care apare mai tarziu ca fiind foarte inteleapta.


Emotiile intotdeauna au ceva foarte intens si dramatic. Luati in considerare atacurile, frica, furia sau tristetea adanca. Emotiile pun stapanire pe voi si va indeparteaza din centrul vostru spiritual. In momentul in care sunteti foarte prinsi in emotii, atunci sunteti plini de un fel de energie care va indeparteaza de centrul vostru , din claritatea voastra interioara. In acest sens, emotiile sunt ca si norii care acopera soarele.



Cu aceasta, nu vreau sa spun nimic impotriva emotiilor. Acestea ar trebui sa nu fie reprimate ; sunt foarte valoroase pentru a va cunoaste pe voi mai intim. Dar as dori sa subliniez natura energiei voastre emotionale ; aceasta este o explozie a neintelegerii. Emotiile, va scot din centrul vostru. In schimb, sentimentele va aduc profund in voi insiva, in centrul vostru.


Sentimentele exprima o inalta intelegere, un fel de intelegere care transcede atat emotiile , cat si mintea. Sentimentele isi au originea intr-un taram non-fizic, inafara corpului. De aceea acestea nu sunt atat de clar localizate intr-un punct in corpul fizic.


Luati in considerare ce se intampla cand simtiti ceva, o atmosfera sau o dispozitie sau cand aveti presentimente despre o situatie.


Exista un fel de cunoastere in voi, care pare sa vina din afara si aceasta nu este o reactie din partea voastra, la ceva exterior. Aceasta vine ” din nimic” . Intr-un asemenea moment, puteti simti cum ceva se deschide in chakra inimii voastre. Exista multe momente in care o asemenea cunoastere interioara vine spre voi. De exemplu, puteti “sti” ceva despre cineva, fara a vorbi cu el sau ea. Puteti simti ceva despre voi doi, care ulterior va juca un rol important in relatia voastra. Aceste lucruri nu sunt usor de inteles in cuvinte – “pur si simplu un sentiment” – si cu siguranta, nu este usor de inteles pentru minte. Acestea sunt momente in care mintea voastra devine sceptica, spunandu-va ca fabricati lucruri sau inebuniti.


As dori sa mentionez o alta energie care are mai mult o natura de “sentiment” decat una emotionala. Bucuria. Bucuria poate fi un fenomen care transcede emotionalul.


Cateodata puteti simti un fel de bucurie in interior care va inalta fara un motiv anume. Simtiti divinitatea din interior si conectia voastra intima cu tot ceea ce exista. Un asemenea sentiment poate sosi la voi cand va asteptati mai putin. Este ca si cum ceva maret va atinge sau ca si cum atingeti o realitate mai inalta.



Sentimentele nu sunt atat de usor de constientizat si par sa vina la voi de undeva din afara. Emotiile au aproape intotdeauna o cauza clara imediata : un declansator in lumea exterioara care va “apasa butoanele”. Sentimentele isi au originea in dimensiunea Sinelui vostru Inalt. Trebuie sa fiti tacuti pentru a percepe aceste soapte in inima voastra. Emotiile pot deranja aceasta pace si tacere interioara. Numai din sentimentele care va conecteaza cu sufletul vostru puteti lua decizii echilibrate. Fiind tacut si in pace puteti simti cu toata fiinta voastra ceea ce este bine pentru voi la un anumit moment.


Luand decizii bazate pe emotii, inseamna a le lua dintr-o pozitie non-centrata. Trebuie sa eliberati mai intai emotiile si sa intrati in legatura cu miezul vostru interior, acolo unde exista claritatea.


Acum, as dori sa raspund la intrebarea: cum va puteti descurca cel mai bine cu emotiile voastre?


Am spus ca : “sentimentele sunt invatatorii vostri si emotiile sunt copiii vostri”.


Paralela intre a fi : emotional” si “a fi ca un copil” este frapanta.”Copilul vostru interior” este locul emotiilor voastre. Deasemenea, exista o reasamblare frapanta intre modul cum va descurcati cu emotiile proprii si felul in care va descurcati cu copiii reali.


Copiii sunt cei mai onesti si spontani in emotiile lor si ei nu ascund si nu le reprima, pana cand adultii nu ii incurajeaza sa o faca. Faptul ca copiii isi exprima spontan emotiile, nu inseamna asadar ca copiii isi experimenteaza emotiile intr-un mod echilibrat. Fiecare stie ca copiii pot fi purtati de emotiile lor (furie, frica sau tristete) si sunt adesea incapabili sa le opreasca. Intr-o asemenea situatie, copilul poate aproape sa se scufunde in emotiile lor si aceasta ii face dezechilibrati, inafara centrului. Unul din motivele pentru aceasta emotivitate dezlantuita este ca, copilul a parasit recent o lume in care e putin probabil sa existe limite.


In dimensiunile astrale sau eterice , nu sunt asemenea restrictii si limitari, cum sunt in taramul fizic si in corpul fizic. Emotiile copiilor sunt adesea “reactii ale neintelegerii” fata de aceasta realitate fizica. De aceea, cand el sau ea creste, copilul are nevoie de ajutor si sustinere in a se descurca cu emotiile. Aceasta este parte din procesul “incarnarii echilibrate” pe pamant. Deci, cum va descurcati cu emotiile, fie ale voastre, fie ale copiilor vostri?


Emotiile ar trebui sa nu fie judecate sau reprimate. Acestea sunt o parte vitala a voastra, ca fiinte umane si deci, acestea trebuie sa fie respectate si acceptate. Va puteti privi emotiile ca pe copiii vostri , care au nevoie de atentia, respectul si ghidarea voastra.


O emotie poate fi privita cel mai bine ca pe o energie care vine la voi pentru vindecare. Asadar este important sa nu fiti complet absorbiti de emotie, ci sa ramaneti capabili sa o priviti [atitudinea02] dintr-o perspectiva neutra. Este important sa fiti constienti. Cineva ar putea spune asa: ar trebui sa nu iti reprimi emotia, dar nici sa te scufunzi in ea. Pentru ca atunci cand te scufunzi, cand te identifici complet cu aceasta, copilul din voi devine un tiran care te va conduce pe cai gresite.


Cel mai important lucru pe care il puteti face cu o emotie este sa o permiteti, sa simtiti toate aspectele sale, in timp ce nu va pierdeti constiinta. Luati de exemplu furia. Puteti invita furia sa fie complet prezenta, experimentand-o in corpul vostru in cateva locuri, in timp ce o observati in mod neutru. Un asemenea tip de constiinta inseamna vindecare. Ce se intampla in acest exemplu este ca voi imbratisati emotia, care este in mod esential o forma a neintelegerii, cu intelegere. Aceasta este alchimia spirituala.


Sa explic cu ajutorul unui exemplu. Copilul vostru s-a lovit cu genunchiul de masa si il doare cu adevarat. El este suparat, tipa de durere si bate in masa, pentru ca este suparat pe ea. El considera ca aceasta este sursa durerii sale. Ghidarea emotionala la acest moment inseamna ca parintele isi ajuta mai intai copilul sa numesca experienta. :” Tu esti suparat, nu-i asa – te doare, asa este?” A-i da nume este esential.


Voi transferati radacina problemei de la masa la copilul insusi.” Nu masa este cea care te-a lovit, tu te-ai ranit, tu esti cel care este suparat. Si da, eu iti inteleg emotia”. Parintele imbratiseaza emotia copilului cu intelegere, cu iubire. In momentul in care copilul simte intelegere si a recunoscut, furia sa se va diminua gradual. Durerea fizica poate fi inca prezenta. Dar rezistenta lui la durere, furia din jurul acesteia, se dizolva. Copilul citeste compasiune si intelegere in ochii vostri si aceasta il relaxeaza si ii alina emotiile.


Masa, cauza emotiilor nu mai este relevanta. Impreuna cu imbratisarea unei emotii cu intelegere si compasiune, voi schimbati concentrarea atentiei copilului de la exterior la interior si invatati copilul sa isi asume responsabilita -tea emotiei. Ii aratati ca reactia sa la un declansator exterior nu este un dat, ci ca este o chestiune de alegere. Puteti alege lipsa de intelegere sau intelegerea. Puteti alege sa va luptati sau sa acceptati. Voi puteti alege.


Aceasta se aplica deasemenea propriilor voastre emotii, propriului vostru copil interior. Permitand emotiilor sa fie, numindu-le si facand un efort sa le intelegeti, inseamna ca respectati si hraniti copilul vostru interior. Facand schimbarea de la “exterior” la “interior” , asumandu-va responsabilitatea pentru emotie, va ajuta sa creati un copil interior care nu doreste sa ranesca pe nimeni altcineva , incat nu se simte victimizat.


Emotiile puternice, fie furia, supararea sau frica – intotdeauna au o componenta a lipsei de putere , in sensul in care voi sunteti victima a ceva din exteriorul vostru. Ce faceti atunci cand va concentrati, nu pe circumstantele din afara voastra, ci pe reactia si durerea voastra este ca voi”demiteti” lumea exterioara, ca si cauza a emotiilor voastre. Nu va pasa atat de mult despre ce a nascut acea emotie. Voi va intoarceti complet in interior si va spuneti :” O.k, aceasta a fost reactia mea si inteleg de ce. Inteleg de ce simt in felul in care o fac si trebuie sa ma sustin in aceasta situatie”.


Intorcandu-va catre emotiile voastre intr-o maniera atat de iubitoare este un fapt eliberator. Aceasta cere un fel de auto-disciplina. Eliberand realitatea exterioara ca “sursa a diavolului” si asumandu-va intreaga responsabilitate, inseamna ca voi recunoasteti ca ” ati ales sa reactionati intr-un anumit fel”.


Incetati sa mai argumentati despre cine are dreptate si cine greseste, despre cine judeca si eliberati pur si simplu intregul lant al evenimentelor care au avut loc in exteriorul controlului vostru. “Eu experimentez acum aceasta emotie in constiinta deplina in care am ales sa o fac”. Aceasta inseamna asumarea responsabilitatii. Acesta este curajul!



Auto-disciplina in aceasta situatie este ca voi renuntati la a avea dreptate si la a fi victima fara ajutor. Renuntati la a va simti furios, neinteles si alte expresii ale victimizarii pe care le puteti simti uneori, caci adesea va puteti hrani emotiile care va asalteaza.


Asumarea responsabilitatii este un act al modestiei. Aceasta inseamna a fi onest cu voi insiva, chiar si in cele mai slabe momente. Aceasta este auto-disciplina care vi se cere. In acelasi timp, acest fel de intoarcere catre interior cere cea mai inalta compasiune. Emotia pentru care sunteti pregatiti sa faceti fata cu onestitate, fiind propria voastra creatie este deasemenea privita cu o intelegere blanda.


” Ai ales furia la acest timp, nu-i asa? ” Compasiunea va spune :” O.k, pot vedea de ce si te iert. Poate cand simti iubirea mea si sustinerea mai clar, nu vei fi inclinat sa raspunzi in acest mod data urmatoare”. Acesta este adevaratul rol al constiintei in auto-vindecare. Aceasta inseamna alchimia spirituala. Constiinta nu se lupta si nu respinge nimic : aceasta incercuieste intunericul constient. Aceasta incercuieste energiile neintelegerii cu intelegere si deci, transforma metalul obisnuit in aur. Constiinta si iubirea sunt, in esenta, acelasi lucru. A fi constient inseamna sa permiteti lucrurilor sa fie si sa le inconjurati cu iubirea si compasiunea voastra.



Adesea voi ganditi ca “constiinta singura” nu este suficienta pentru a depasi problemele voastre emotionale. Voi spuneti :” Eu stiu ca am reprimat emotiile, eu stiu cauza acestora, eu sunt constient, dar acestea nu dispar”. In acest caz, exista o subtila rezistenta in voi fata de acea emotie. Voi tineti emotia la o distanta, de frica de a fi coplesit de aceasta. Dar voi niciodata nu sunteti coplesiti de o emotie, cand alegeti constient sa o permiteti.


Atata timp cat tineti emotia la distanta, sunteti in razboi cu aceasta. Va luptati cu emotia si aceasta se va intoarce impotriva voastra in moduri diferite. Nu o puteti tine inafara pana la capat. Aceasta se va manifesta in corpul vostru ca o durere sau o tensiune sau ca un sentiment de depresie. Simtindu-va doborati sau frecvent epuizati este unsemn clar ca reprimati anumite emotii. Cert este faptul ca trebuie sa permiteti emotiilor sa intre total in constiinta voastra. Daca nu stiti exact ca emotiile sunt acolo, puteti incepe foarte bine prin a simti tensiunile din corpul vostru. Acesta este o poarta catre emotii. Totul este stocat in corpul vostru.


De exemplu, daca simtiti durere sau tensiune in aria stomacului, puteti merge acolo cu constiinta voastra si sa intrebati care este problema. Lasati celulele corpului sa va vorbesca. Sau imaginati-va ca chiar acolo, un copil este prezent. Intrebati copilul sa va arate care emotie este predominanta in el. Exista cateva cai de a va conecta cu emotiile voastre.


Este vital sa realizati ca energia care este blocata in emotii doreste sa se miste. Aceasta energie doreste sa fie eliberata si de aceea bate la usa voastra, ca o durere fizica sau ca un sentiment de stres sau depresie. Pentru voi este o chestiune de deschidere reala si de a fi pregatit sa simtiti emotia.



Emotiile sunt parte din realitatea voastra pamanteasca, dar acestea nu ar trebui sa va stapaneasca. Emotiile sunt ca norii pentru soare. Asadar este atat de important sa fiti constienti de emotiile voastre si sa le faceti fata constient.



Dintr-un corp emotional clar si echilibrat este mult mai usor sa va contactati sufletul sau miezul vostru interior, prin intuitie. In societatea voastra exista multa confuzie in legatura cu emotiile. Acest lucru este evident, pe langa alte lucruri, de la cantitatea de dezbateri si confuzia care exista in legatura cu cresterea copiilor vostri.


Copiii sunt in mod clar mult mai spontan emotionali decat adultii. Acest lucru creaza dificultati. Ce ar fi daca limitele voastre morale ar fi incalcate? Ce ar fi daca situatiile de haos apar? Trebuie ca cineva sa disciplineze copiii sau sa-i lase sa se exprime liber? Emotiile lor trebuie controlate sau nu?


Important in cresterea unui copil este ca ei invata sa isi inteleaga emotiile, sa inteleaga de unde vin acestea si sa-si asume responsabilitatea asupra lor. Cu ajutorul vostru, copilul poate invata sa isi vada emotiile ca “explozii ale neintelegerii”. Aceasta intelegere previne copilul de la ”scufundarea” in emotiile lor si de la a pierde controlul. Intelegerea elibereaza si va aduce inapoi la propriul vostru centru, fara a reprima emotiile. Parintele isi invata copilul sa faca fata emotiilor, prin a fi un exemplu viu pentru el. Toate intrebarile pe care le-ati avut in a va descurca cu copiii vostri vi se aplica si voua.


Cum va descurcati cu propriile voastre emotii? Va este greu? Cand va simtiti furiosi sau tristi o perioada de timp, va disciplinati spunand:” Ei hai, aduna-te si mergi mai departe”? Va reprimati emotiile? Simtiti ca disciplinandu-va este un lucru bun si necesar? Cine v-a spus acest lucru? A fost un parinte? Sau sunteti de partea cealalta? Va scaldati in emotiile voastre, nedorind sa le dati drumul. Acesta este un caz frecvent.



Poate ati simtit de mult timp ca ati fost victima unei situatii din afara voastra, de exemplu, cresterea voastra, partenerul sau mediul muncii voastre. La un anumit moment, poate fi foarte eliberator sa intrati in legatura cu furia din interior, in legatura cu lucrurile negative care v-au influentat. Furia va da posibilitatea sa va eliberati de aceste influente si sa mergeti pe drumul vostru. Asadar, puteti fi atat de indragostiti de furia voastra, incat sa nu doriti sa renuntati la aceasta. In loc de a deveni o usa, aceasta devine un mod de a trai.


Atunci rasare o forma de victimizare care reprezinta orice, inafara de vindecare. Acest lucru va retine de la a sta ferm in propria voastra putere.


Este foarte important sa va asumati responsabilitatea propriilor voastre emotii
si sa nu faceti un adevar absolut din acestea. Cand le dati statutul de adevar, in loc sa le priviti ca “explozii ale neintelegerii” va veti baza actiunile pe ele si acest lucru va conduce la decizii necentrate. Acelasi lucru se intampla cu copiii carora le este permisa prea multa libertate emotionala. Ei devin rasfatati si de necontrolat : ei devin mici tirani si acest lucru nu este bun. Haosul emotional este chiar neplacut , atat pentru copil, cat si pentru parinte.


Pe scurt, puteti fi prea stricti sau prea indulgenti in a face fata emotiilor si prin analogie, cu copiii vostri. As dori sa vorbesc mai mult despre a fi “indulgent”, pentru ca aceasta pare sa fie mai mult o problema a zilelor voastre. Inca din anii `60 , a existat o realizare colectiva , ca nu ar trebui sa va reprimati emotiile, pentru ca atunci va inabusiti creativitatea si spontaneitatea sufletului vostru.



Societatea va produce copii disciplinati si ascultatori, care vor respecta mai mult regulile decat soaptele inimii si asta este o tragedie – atat pentru societate, cat si pentru individ. Dar ce ziceti de cealalta extrema : ce ziceti despre justificarea emotiilor intr-un asemenea mod, incat acestea preiau controlul si va conduc viata?
Puteti observa foarte bine in interiorul vostru, unde sunt, fie emotii pe care le hraniti intr-un asemenea fel, incat le considerati ca adevaruri, in locul a ceea ce reprezinta acestea cu adevarat: explozii ale neintelegerii.



Acestea sunt emotiile cu care v-ati identificat. Paradoxul este ca destul de des, acestea sunt emotii care va cauzeaza multa suferinta.



De exemplu, lipsa de putere ( eu nu il pot ajuta), control( ma voi descurca) , furie (este vina lor) sau suparare (viata este mizerabila). Acestea toate sunt emotii dureroase, dar totusi, la un alt nivel, va dau ceva special. Luati lipsa de putere sau “sentimentul de victima”. Exista avantaje ale acestui tipar emotional. Va poate da un sens al sigurantei. Va elibereaza de anumite obligatii sau resposabilitati. “Eu nu il pot ajuta, nu-i asa?”. Acesta este un colt intunecat in care stati, dar pare sa fie sigur.



Pericolul identificarii sau “fuzionarea” cu un asemenea tipar emotional pentru un timp mai lung este ca pierdeti legatura cu adevarata voastra libertate, cu miezul vostru divin.


Lucrurile pot intra in calea vietii voastre, incat sa provoace emotii ale furiei si resentimentului in voi.Acest lucru s-a putut intampla in tineretea voastra , la maturitate sau in vietile trecute. Este foarte important ca voi sa intrati in legatura cu aceste emotii in mod constient si sa deveniti atenti la furia, tristetea sau orice alta energie intensa din voi. Dar la un anumit moment, trebuie sa va asumati responsabilitatea pentru emotiile voastre , pentru ca acestea constituie reactiile voastre la un eveniment exterior.


Fiind centrati, fiind intr-o stare de claritate si echilibru spiritual, inseamna ca va luati intreaga responsabilitate pentru toate emotiile care sunt in voi. Apoi puteti recunoaste emotia, de exemplu pentru furie si sa spuneti in acelasi timp: aceasta a fost reactia mea la anumite evenimente. Eu inconjor aceasta reactie cu intelegere, dar in acelasi timp, intentionez sa o eliberez. Viata nu inseamna a fi corect ; trebuie sa fii liber si intreg. Este foarte eliberator sa inlaturi vechile raspunsuri emotionale care au crescut intr-o viata.



Cineva ar putea spune ca este vorba despre calea de mijloc subtila, intre reprimarea emotiilor si scufundarea in acestea. In ambele situatii, voi ati crescut cu opinii si idei care nu sunt in acord cu natura alchimiei spirituale. Esenta cresterii spirituale este ca voi nu reprimati nimic, dar in acelasi timp va asumati intreaga responsabilitate pentru asta.


Eu simt acest lucru, eu aleg aceasta reactie, deci eu o pot vindeca.


Revendicati-va maiestria – despre aceasta este vorba in mesajul meu. Poate nu este intr-adevar o cale de mijloc, ci o cale diferita . Este vorba despre maiestria spirituala. In acceptarea faptului ca totul este in voi, va ridicati deasupra acestuia si deveniti maestrul. Maiestria este si puternica si gentila. Aceasta este foarte permisiva si totusi cere o mare disciplina : disciplina curajului si a onestitatii. Revendicati-va maiestria , deveniti maestrul pieselor emotionale care v-au tulburat, adesea in spatele vostru. Luati legatura cu acestea, asumati-va responsabilitatea.


Nu va lasati condusi de rani emotionale inconstiente care v-au marcat si au blocat drumul catre libertatea interioara. Constiinta voastra va vindeca. Nimeni altcineva nu poate restabili puterea asupra emotiilor voastre, inafara de voi. Nu exista instrumente exterioare pentru a inlatura aceste emotii.



Deveniti constienti de acestea cu putere, determinare si compasiune, caci ele se elibereaza in Lumina.
Devenind intregi si liberi la nivel emotional este unul din cele mai importante aspecte ale cresterii spirituale.
As dori sa inchei spunand : nu faceti situatiile mai dificile decat sunt. Calea spirituala este o cale simpla. Este vorba despre iubirea pentru voi insiva si de claritatea interioara.


Aceasta nu cere o cunoastere speciala sau ritualuri specifice, reguli sau metode. Toate lucrurile de care aveti nevoie pentru cresterea voastra spirituala sunt in voi.



Intr-un moment de liniste, mergeti in aspectul vostru sentimental. Lasati ca acest aspect sa va spuna ce trebuie clarificat si curatat in voi. Aveti incredere in intuittia voastra. Lucrati cu aceasta. Credeti in voi insiva. Voi sunteti maestrul vietii voastre, maestrul caii voastre unice a iubirii si libertatii.


Sursa : www.jeshua.net

http://esoterism.ro/

marți, 25 octombrie 2011

Pentru sufletele de parinti


Exista doua tipuri de parinti:
  • Parinti curajosi
  • Parinti speriati. Ei sunt de doua feluri: cei care nu se ocupa de cresterea copiilor lor si cei care se ocupa de cresterea lor. Acestia din urma sunt si ei de doua feluri:
  • parinti care isi obliga copiii sa traiasca la fel ca ei
  • parinti care vor sa traiasca ei in locul copiilor
Nu ma voi opri la cei curajosi, adica la parintii echilibrati, care au incredere in ei insisi si in copilul lor si de aceea problemele lor sunt pasagere si usor de rezolvat.Rezolvand micile probleme, scapa in felul acesta de cele mari. Nu se tem sa recunoasca in fata copiilor ca au gresit, iar copiii nu se tem sa le spuna ce probleme au. Comunicand, ei gasesc cea mai buna solutie de a iesi dintr-o anume situatie.
Parintii speriati nu au incredere in ei insisi si atunci cum sa aiba incredere in copiii lor? Copilul isi da repede seama ca nu are rost sa se adreseze parintilor atunci cand are o problema serioasa deoarece stie ca, in cel mai bun caz, acestia ii vor spune sa nu se sperie, dar vor incepe sa boceasca si, in cel mai rau caz o sa ploua cu injurii, o sa i se aduca aminte de toate gafele din trecut si va fi acuzat de pacate de moarte.O mica scanteie face sa sara in aer butoiul cu pulbere. Despre ei o sa vorbim in continuare.
Parintilor care ii obliga pe copii sa traiasca la fel ca ei nici nu le trece prin cap ca, daca au conceput copilul doar pentru a le continua afacerea sau bunastarea, aceasta echivaleaza cu a tari copilul pe scara vietii tale si a-l obliga sa urce doar de dragul valorilor materiale.
Constiinta revoltata a copilului este adesea chemata la ordine cu cuvintele: “Fiindca te-ai nascut tu, eu nu m-am mai dus la scoala sau nu mi-am mai continuat studiile. Din cauza ta mi-am inmormantat visele!” Astfel isi justifica ei comoditatea si inactiunea. Astfel copilul se transforma intr-un executant docil si recunoscator al ordinelor primite de la parinti, pentru ca se simte vinovat.
Este unanim cunoscuta zicala: “cu binisorul potolesti o armata de dusmani “si de aceea parintii care doresc sa ramana buni se straduiesc sa-l cumpere pe copil, pentru ca acesta sa joace cum canta ei. Daca o sa fie cuminte, o sa i se dea o bomboana, o sa i se cumpere o jucarie, intr-un cuvant-va primi tot ce isi doreste. Ca rezultat, copilul va ajunge sa-i domine pe parintii care voiau ca prin siretenie sa aiba putere asupra lui.
Toate raporturile se reduc la un singur nivel: daca unul primeste ceva de la celalalt, celalalt primeste si el ceva de la primul. Daca nu primeste, nu da nimic.
Oricat ar fi omul de bogat, sufletul lui tanjeste tot dupa valori spirituale si nu-i da pace pana nu le obtine. Gandindu-se la bani, omul ar putea sa creada ca acel ceva neclar, nebulos, care il chinuie ar putea sa insemna ca trebuie sa aiba si mai mult, ceea ce si face pentru linistea lui sufleteasca.
Cum bucuria de a da este mai mare decat cea de a primi, acest om cu sufletul chinuit s-ar putea sa descopere candva bucuria de a da si atunci isi va azvarli in vant averea. Nu-si va capata insa, in acest fel, linistea sufleteasca si va regreta. Asa se si intampla: daca parintii nu mai au de unde sa ia, vor incerca sa ia de la copilul lor, iar copilul de la parinti.

Atunci cand parintii care vor sa traiasca in locul copilului lor sunt oameni intelectuali sau cand idealizeaza unilateral doar valorile spirituale, ei isi vor concentra toate fortele pentru a-si creste copilul astfel incat el sa devina un om inteligent, intelectual, echilibrat-adica o personalitate.
Oamenii care sunt speriati, cu siguranta vor incepe sa se grabeasca sa-si implineasca visul si vor exagera cu bunele lor intentii. In loc sa lase copilul sa se incheie singur la nasturi si sa-si lege singur sireturile si astfel sa-si dezvolte indemanarea, parintii ii sar in ajutor ca nu cumva el sa-si strice degetelele. Poate, in viitor va avea o meserie pentru care este nevoie de degete fine, de exemplu un mare muzician.
Din pacate, copilul nu va confirma sperantele parintilor lui. Acestia nu inteleg ca abilitatea degetelor, dezvoltata prin exercitii simple, ii va dezvolta in acelasi timp si mintea. Daca mintea nu i se dezvolta, el va fi nevoit sa-si lucreze degetele pana cand, datorita miscarii, mintea lui isi va lua avant. Dar, in loc sa devina un dirijor celebru, va fi nevoit sa se multumeasca cu amaraciune in suflet, cu rolul unui muzicant de mana a doua. Parintii nu pot insa intelege ca poti sa fii fericit si cand esti un muzicant obisnuit, daca instrumentul prinde viata in mana ta.
Copilul creste si parintii lui, excesiv de grijulii, ii baga pe gat ajutorul lor, inainte ca acest copil sa aiba nevoie de el. Este de la sine inteles ca parintii stiu sa faca mai bine ce copilul nu stie inca.
Parintii fac totul pentru copil, gandesc pentru el si nu inteleg ca il priveaza de libertatea de a alege. Nu-l lasa sa-si dezvolte capacitatea de a distinge intre bine si rau. Te vei duce la o scoala buna, iti vei alege un hobby util, te vei imprieteni cu copiii de familie buna…si asa mai departe. Dar, oare, este bine pentru copil? Si vine momentul cand posibilitatile parintilor ajung la capat.
Nimeni nu poate trai in locul altuia. In cazul nostru, copilul este ca un pui care a cazut din cuib inainte de a-i creste fulgii. Nu poate sta pe picioarele lui, iar despre aripi ce sa mai vorbim! Se smiorcaie cu ciocul in pamant, umilit si nefericit. Timpul cand ar fi trebuit sa invete sa paseasca pe primele trepte ale scarii vietii lui a trecut. Au facut-o in locul lui-parintii. Fara sa-si dea seama, au luat-o pe scara copilului dorind sa traiasca pentru el. In numele binelui. Visul de aur al parintilor s-a prabusit. Copilul s-a dovedit a fi un neadaptat la viata. Foarte multi parinti continua sa faca aceeasi greseala si cand copilul devine adult. Acum ii distrug viata de familie.
Vazand cat de neajutorat este copilul lor, multi parinti devin severi, exigenti. Nu observa ca ei i-au luat libertatea, ba ii mai si pretind ca el sa fie liber. Il obliga, ii scriu pe puncte ce anume trebuie sa faca si cum trebuie sa faca. Il obliga sa gandeasca si in felul acesta ii inabusa din fasa initiativa. Copilul devine o masina in care a fost introdus un program si daca acest program nu e de nasul lui, de vina este masina.
Dragi parinti! Ati incercat sa respirati intr-o camera unde nu este aer?Incercati. Atunci veti intelege, probabil, ce este aceea o libertate aparenta.

vineri, 21 octombrie 2011

Copilul este facut dintr-o materie care se numeste dragoste

‎"Fiecare copil se naste cu toata dragostea care poate sa incapa in el, cu o dragoste care se revarsa din el. Copilul se naste ca dragoste; copilul este facut dintr-o materie care se numeste dragoste. Insa parintii nu pot sa le dea dragoste. Au propriile antecedente ar fi trebuit ca si parintii lor sa-i fi iubit la randul lor.

Parintii nu pot decat sa se prefaca. Pot sa vorbeasca despre dragoste. Pot sa spuna Te iubim foarte mult , dar ceea ce fac, de fapt, este lipsit de iubire. Felul in care se poarta, felul in care isi trateaza copilul este insultator; nu exista nici un pic de respect.
Copilul nici macar nu este considerat ca fiind o persoana. Cui ii trece prin minte sa respecte un copil? Copilul nici macar nu este considerat a fi o persoana.

Copilul este considerat a fi o problema. Daca tace, este bun; daca nu tipa si nu face nici o prostie, e bine; daca pur si simplu nu le sta in cale parintilor, e bun. Asa trebuie sa fie un copil. Insa nu exista nici un fel de respect si nici un fel de dragoste.
Parintii nu stiu ce este dragostea. Sotia nu si-a iubit sotul, sotul nu si-a iubit sotia. Intre ei nu exista dragoste in schimb exista dominatie, posesiune, gelozie si tot felul de otravuri care distrug dragostea. La fel cum o anumita otrava iti poate distruge vederea, asa si otrava posesiunii si geloziei distruge dragostea.

Dragostea este o floare fragila. Trebuie sa fie protejata, trebuie sa fie calita, trebuie sa fie udata; numai atunci devine puternica. Iar dragostea copilului este foarte fragila fapt natural, deoarece copilul este fragil,corpul sau este fragil.
Crezi ca un copil lasat singur este capabil sa supravietuiasca? Gandeste-te numai cat de neajutorat este copilul daca este lasat singur, este aproape imposibil sa supravietuiasca. Va muri si asta se intampla si cu dragostea. Dragostea este data de-o parte, este neingrijita.
Parintii nu pot iubi, nu stiu ce este dragostea, nu au plutit niciodata in dragoste. Gandeste-te numai la parintii tai si aminteste-ti, nu spun ca ar fi raspunzatori de ceva. Sunt victime, cum si tu esti o victima; si parintii lor au fost la fel. Si asa mai departe si poti sa ajungi pana la Adam si Eva si pana la Dumnezeu Tatal!

S-ar parea ca pana si Dumnezeu Tatal nu prea a dat dovada de respect fata de Adam si Eva. De aceea, din capul locului a inceput sa le porunceasca: Sa faceti asta si sa nu faceti asta a inceput sa faca toate mofturile pe care le fac toti parintii. Sa nu mancati fructele din pomul acesta. Si, cand Adam a mancat fructul, Tatal Dumnezeu a fost atat de furios incat i-a alungat pe Adam si pe Eva din Rai.
Aceasta alungare este permanent prezenta si fiecare parinte ameninta cu alungarea copilului, ameninta sa-l dea afara. Daca nu asculti, daca nu te porti frumos, vei fi alungat. In mod natural, copilul se teme. Sa fie alungat? In salbaticia acestei vieti? Incepe sa faca unele compromisuri.
Incetul cu incetul, devine diform si incepe sa manipuleze. Nu vrea sa zambeasca, dar, daca mama este prin preajma, iar el vrea lapte, zambeste. De-acum avem de-a face cu politica inceputul, ABC-ul politicii.

In sinea lui, copilul incepe sa isi urasca parintii, pentru ca nu este respectat; in sinea lui, incepe sa se simta frustrat deoarece nu este iubit asa cum este. Se asteapta din partea lui sa faca anumite lucruri si abia pe urma va fi iubit. Dragostea are conditii; nu este bun asa cum este. Mai intai trebuie sa fie bun si abia pe urma va primi dragostea parintilor.
Asa ca, pentru a merita copilul incepe sa devina fals; isi pierde orice urma de contact cu propria valoare intrinseca. Isi pierde respectul de sine si incetul cu incetul incepe sa se simta vinovat.
De multe ori, copilului ii trece prin mintea ideea urmatoare: Astia chiar sunt parintii mei adevarati? Ar fi posibil sa ma fi adoptat? Poate ca ma pacalesc pentru ca s-ar parea sa nu existe nici un fel de dragoste. De o mie de ori vede furia in ochii lor, furia urata de pe chipurile parintilor sai si inca pentru asemenea nimicuri, incat nu intelege proportiile furiei provocate de aceste nimicuri.
La orice nimic vede furia parintilor si nu-i vine sa creada, este atat de injust si de nedrept! Insa trebuie sa se supuna, trebuie sa plece capul, trebuie sa accepte ca necesitate. Incetul cu incetul, capacitatea lui de a iubi este ucisa.
Dragostea creste numai din dragoste. Dragostea are nevoie de un mediu plin de dragoste acesta este aspectul fundamental care trebuie sa fie retinut. Numai intr-un mediu plin de dragoste creste dragostea; are nevoie de acelasi fel de palpitatie imprejurul ei.
Daca mama este iubitoare, daca tatal este iubitor nu numai fata de copil, ci daca sunt iubitori si unul fata de celalalt, daca in casa exista o atmosfera de dragoste copilul va incepe sa functioneze ca o fiinta a dragostei si nu va pune niciodata intrebarea Ce este dragostea? Va sti acest lucru de la bun inceput, acesta va deveni fundamentul sau.

Insa acest lucru nu se intampla. Este pacat, dar acest lucru nu s-a intamplat pana acum. Iar copiii invata felul de a se purta al parintilor lor, reprosurile lor, conflictul dintre ei. Uita-te la tine insusi. Daca esti femeie uita-te, este posibil sa repeti, aproape identic, comportamentul mamei tale. Uita-te la tine cand esti impreuna cu iubitul sau cu sotul tau: ce faci? Nu cumva repeti un model? Daca esti barbat, uita-te ce faci. Nu cumva te porti exact ca tatal tau? Nu cumva faci aceleasi prostii pe care le facea el? Odata, candva, erai surprins “Cum poate tata sa faca asa ceva?” iar acum faci aceleasi lucruri.
Oamenii nu fac decat sa repete; oamenii sunt imitatori. Fiinta umana este o maimuta. Repeti comportamentul mamei si al tatalui tau si trebuie sa renunti sa faci asta. Abia atunci vei sti ce inseamna dragostea, altfel vei ramane deformat.

Nu pot sa definesc ce este dragostea, pentru ca nu exista nici o definitie a dragostei. Este unul dintre lucrurile care nu pot sa fie definite, asemenea nasterii, mortii, asemenea lui Dumnezeu, asemenea meditatiei. Este unul dintre lucrurile care nu pot sa fie definite nu pot sa-l definesc.
Nu pot sa spun asta inseamna dragoste , nu pot sa ti-o arat. Nu este un fenomen vizibil. Nu poate sa fie disecat, nu poate sa fie analizat; poate numai sa fie traita si numai prin traire vei sti ce este. Insa pot sa-ti arat calea pentru a o trai.

Primul pas este sa scapi de vocile parintilor dinlauntrul tau, de programul dinlauntrul tau, de inregistrarile dinlauntrul tau. Sterge-le pur si simplu si vei fi surprins ca, daca vei scapa de parintii din launtrul fiintei tale, te vei elibera. Pentru prima oara vei putea sa ai compasiune fata de parintii tai, altfel acest lucru nu se va intampla: vei ramane plin de resentimente.
Oricine are resentimente fata de propriii parinti. Cum sa nu nutresti resentimente fata de ei, cand ti-au facut atat de mult rau? Si nu te-au ranit cu stiinta, ti-au dorit numai binele, au vrut sa faca tot ce puteau pentru binele tau. Insa ce ar fi putut sa faca? Simplul fapt ca-ti doresti ceva nu inseamna ca se va si intampla. Doar cu dorinta de bine nu se intampla nimic.

Iti doreau tot binele, acesta este adevarul; nu exista nici o indoiala in aceasta privinta; oricare parinte vrea ca viata sa aduca toate bucuriile copiilor lor. Insa ce pot face? Ei insisi nu au cunoscut nici o bucurie in viata. Sunt roboti si cu buna-stiinta, ori fara sa-si dea seama, deliberat sau intentionat, vor crea o atmosfera in care copiii lor se vor transforma, mai devreme sau mai tarziu, in niste roboti.
Daca vrei sa fii o fiinta omeneasca si nu o masina, descotoroseste-te de parintii tai. Si va trebui sa fii cu foarte mare bagare de seama. Este o munca grea, solicitanta; nu poti sa faci lucru acesta instantaneu. Va trebui sa fii foarte atent la comportamentul tau. Uita-te si vezi cand este prezenta mama ta, cand actioneaza ea prin intermediul tau opreste asta, departeaza-te de asta.
Fa ceva absolut nou, un lucru pe care mama ta nici macar n-ar fi putut sa si-l imagineze. De exemplu, iubitul tau se uita la o alta femeie cu o privire foarte apreciativa. Acum uita-te la ceea ce faci tu. Faci acelasi lucru pe care l-ar fi facut mama ta cand tatal tau se uita la o alta femeie cu o privire plina de apreciere?

Daca faci acest lucru, nu vei sti niciodata ce inseamna dragostea, pur si simplu vei repeta o poveste. Exact aceleasi roluri vor fi interpretate de alti actori, asta-i tot; aceeasi piesa mizerabila repetata din nou si din nou.
Nu fi un imitator, iesi din asta. Fa ceva nou. Fa un lucru pe care mama ta nici macar n-ar fi conceput sa-l faca. Fa un lucru nou, pe care tatal tau nici macar n-ar fi conceput sa-l faca. Aceasta noutate va trebui sa fie adusa in fiinta ta si dupa aceea va incepe sa se reverse dragostea."
~Osho

luni, 17 octombrie 2011

Momentul prezent – singurul timp care există

M-am gândit adeseori cât de multe lucruri avem noi de învăţat de la copiii mici. Aceştia nu s-au adaptat încă la conceptul de timp liniar, în care trecutul este urmat de prezent, apoi de viitor. Ei nu percep decât momentul prezent, aici şi acum.Mai mult, copiii mici nu percep lumea ca fiind fragmentată, ci consideră că sunt uniţi cu tot restul lumii, ca parte integrantă dintr-un ansamblu.
Pe măsură ce avansează în vârstă, copiii încep să accepte valorile adulţilor din jurul lor, care pun accentul pe proiectarea trecutului asupra prezentului, iar apoi a viitorului pe care îl anticipează.
Cei mai mulţi dintre adulţi nu pun nici o clipă la îndoială validitatea concepţiei lor despre trecut, prezent şi viitor. Ei cred că trecutul va continua să se repete în prezent, iar apoi în viitor, şi că nimeni nu poate schimba vreodată acest lucru. În consecinţă, ei ajung la concluzia că trăiesc într-o lume în care teama este justificată şi în care, mai devreme sau mai târziu, este inevitabil să se confrunte cu suferinţa, frustrările, conflictele, depresia şi boala.
Atunci când ne cramponăm şi investim energie în experienţele noastre dureroase din trecut, devenind ataşaţi de ele, noi suntem tentaţi să anticipăm un viitor similar. Viitorul şi trecutul nostru devin astfel identice. Noi devenim vulnerabili, considerând că trecutul plin de teamă este real, şi uităm astfel că unica noastră realitate este Iubirea, care nu poate exista decât în momentul prezent. Datorită acestei vulnerabilităţi, ne aşteptăm ca trecutul nostru să se repete identic. Pe scurt, nu vedem în faţa ochilor decât ceea ce ne aşteptăm să vedem, invitând şi căutând astfel nenorocirea şi durerea. În acest fel, reciclăm în permanenţă vinovăţia şi temerile noastre din trecut.
O modalitate prin care ne putem elibera de tot acest „gunoi arheologic” constă în recunoaşterea faptului că ataşamentul faţă de el nu ne aduce în nici un caz ceea ce ne dorim de la viaţă. Dacă înţelegem că reciclarea acestor deşeuri psihice nu ne foloseşte la nimic, putem înlătura vechile blocaje, putem ierta şi ne putem elibera în totalitate Iubirea din momentul prezent. Aceasta este singura cale prin care putem fi fericiţi. Principiul potrivit căruia: „Momentul prezent este singurul timp care există” poate deveni practic o eternitate. În aceste condiţii, viitorul devine o simplă extensie a unui prezent senin, care nu încetează niciodată.
Ori de câte ori ni se pare că am fost răniţi de altcineva în trecut, ne construim în jurul nostru un zid de autoapărare în speranţa că ne vom proteja astfel de alte răni similare în viitor. Prin acest mecanism, trecutul plin de teamă generează un viitor comparabil, creându-se astfel o punte de legătură între cele două timpuri. Atunci când simţim o stare de teamă sau de vinovăţie, noi nu putem iubi. În schimb, dacă ne eliberăm de trecutul plin de teamă şi îi iertăm pe toţi cei care au greşit vreodată faţă de noi, ajungem să experimentăm Iubirea absolută şi o stare de comuniune cu toate fiinţele.
Adeseori, considerăm „natural” să ne folosim de experienţele noastre din trecut ca de nişte puncte de referinţă din perspectiva cărora ne evaluăm momentul prezent. În acest fel, noi ajungem să percepem prezentul prin filtrul unor ochelari foarte întunecaţi.
Chiar dacă nu conduce întotdeauna la dispreţ, familiaritatea are într-adevăr tendinţa de a ne amorţi percepţiile referitoare la cei pe care îi cunoaştem foarte bine. Dacă dorim să ne percepem consoarta, şeful sau colegii de muncă exact aşa cum sunt, trebuie să îi privim în momentul prezent, pornind de la premisa că relaţiile noastre din trecut nu exercită nici o influenţă asupra acestui moment.
Pentru ca fiecare clipă pe care o trăim să devină o nouă renaştere, trebuie să privim prezentul fără a-l condamna. Altfel spus, trebuie să ne eliberăm în totalitate de toate erorile trecutului. Numai în acest fel ne putem simţi liberi şi numai în acest fel putem experimenta miracolul Iubirii, prin împărtăşirea acestei eliberări reciproce. Dacă ajungem să trăim această stare, în care Iubirea este în totalitate prezentă, aici şi acum, noi putem experimenta într-o singură clipă miracolul vindecării depline.
Energia pe care o investim continuu în dorinţa noastră de a controla şi de a anticipa viitorul ne menţine de fapt ataşaţi de experienţele dureroase şi de vinovăţia pe care am trăit-o în trecut. Vinovăţia şi teama, aceşti aliaţi atât de puternici inventaţi de mintea noastră, sunt singurele condiţii care ne fac să credem în această continuitate a timpului.
De pildă, dacă ni se pare că cineva ne-a respins, ne-a criticat sau a fost nedrept cu noi în trecut, vom considera de fiecare dată că persoana respectivă ne atacă. Prin acest mecanism, noi ne vom amplifica teama şi vom încerca în permanenţă să ripostăm. Eliberarea de trecut înseamnă să nu mai acuzăm niciodată pe nimeni, inclusiv pe noi înşine. Ea înseamnă să nu ne mai cramponăm de supărările din trecut şi să acceptăm în totalitate pe toată lumea, fără nici o excepţie. Înseamnă să ne propunem să vedem în ceilalţi numai lumina, nu şi umbra pe care o lasă lampa lor.
Cei mai mulţi dintre oameni trec prin viaţă având convingerea că fericirea sau nefericirea lor depind în mare măsură de evenimentele din mediul înconjurător şi de reacţiile celorlalţi oameni. Adeseori, ei cred că fericirea lor depinde de norocul sau de ghinionul pe care le au în viaţă şi pentru care nu poartă nici cea mai mică responsabilitate. De aceea, ei uită să îşi instruiască mintea să îşi schimbe percepţiile faţă de lumea exterioară. Ei nu realizează că starea de pace este o stare interioară şi că ea stă la baza unei percepţii senine asupra lumii înconjurătoare. Tentaţia de a reacţiona cu mânie, cu exaltare sau într-o stare de depresie se datorează interpretărilor pe care le dăm noi stimulilor din mediul exterior. Aceste interpretări au la bază o percepţie incompletă.
Ori de câte ori ne cramponăm de evenimentele din trecutul nostru sau anticipăm diferite întâmplări viitoare, noi trăim într-o lume a imaginaţiei. Adevărata realitate a vieţii noastre nu poate fi experimentată decât în momentul prezent. Atunci când retrăim în prezent diferite episoade din trecut, fie ele plăcute sau dureroase, noi ne blocăm singuri posibilitatea de a trăi experienţe noi. De aceea, ne aflăm într-o perpetuă stare de conflict, fiind incapabili să experimentăm direct şansele fericirii care ne ies în faţă.
Ori de câte ori ne îmbolnăvim, noi simţim tentaţia de a ne plânge de milă, de a ne lamenta, de a ne focaliza exclusiv asupra corpului nostru şi de a fi deranjaţi de senzaţiile de disconfort şi de durere pe care le simţim. Atunci când ne aflăm în această stare, mânia, iritabilitatea şi depresia pe care le simţim nu fac decât să amplifice şi mai mult sentimentul generalizat de neajutorare şi de neputinţă pe care îl simţim. Ori de câte ori ne focalizăm atenţia asupra ajutorării unei alte persoane, uităm de propria noastră durere şi înţelegem astfel mai bine care este semnificaţia profundă a expresiei: „A dărui înseamnă a primi”.
Foarte mulţi oameni uită că liberul arbitru şi capacitatea de a face alegeri reprezintă atribute inerente ale minţii lor. Toţi oamenii au trăit măcar o dată experienţa de a se simţi blocaţi într-o situaţie fără scăpare.
Iată o sugestie care te poate ajuta dacă te afli într-o astfel de situaţie. Foloseşte-ţi activimaginaţia pentru a găsi o cale de ieşire din respectiva situaţie. Imaginează-ţi un zid şi gândeşte-te că el reprezintă problema cu care te confrunţi. Vizualizează apoi o uşă în mijlocul acestui zid. Treci prin ea şi închide-o cu hotărâre în urma ta. În acest fel, problema ta nu mai există, întrucât ai lăsat-o pentru totdeauna în spate. Bucură-te de noua ta libertate imaginându-ţi că te afli într-un loc în care nu există griji şi în care nu poţi fi altfel decât fericit. Când te simţi pregătit să părăseşti acest loc de retragere în care te simţi protejat, întoarce-te în această lume, dar adu cu tine şi sentimentul că te-ai eliberat de toate problemele din trecut. Dacă vei cultiva această stare de spirit, vei găsi cu uşurinţă soluţii noi la problemele tale de dinainte.
Ori de câte ori percepem problemele noastre ca oportunităţi de a învăţa ceva nou, experimentăm o stare de bucurie şi de bunăstare după învăţarea acestor lecţii. De altfel, Dumnezeu nu ne pune niciodată la încercare decât atunci când suntem pregătiţi să învăţăm noile lecţii.
Îţi propun ca de acum înainte să nu mai alegi decât scopul unic al păcii interioare, renunţând la toate celelalte obiective care conduc la conflict.
Îţi propun să continui să practici iertarea, să te consideri inocent şi lipsit de păcat, deopotrivă pe tine însuţi pe cei din jur.
Îţi propun să priveşti cu iubire momentul prezent, căci singura cunoaştere autentică îi aparţine.
Îţi propun să îţi continui procesul transformării personale, la baza căruia stă exclusiv procesul dăruirii, nu şi cel al primirii.
Îţi propun să recunoşti că suntem cu toţii uniţi la nivelul Sinelui nostru real şi să răspândeşti în această lume lumina care străluceşte în interiorul tău.
Îţi propun să îţi trezeşti conştiinţa şi să realizezi că esenţa fiinţei tale este Iubirea şi că tu eşti lumina acestei lumi, la fel ca şi ceilalţi oameni.
 
 
Sursa: Iubirea înseamnă renunţarea la frică, Gerald G. Jampolsky