luni, 6 iunie 2011

Părinţii cred că îşi iubesc copiii. Dacă într-adevăr şi-ar iubi copiii, nu şi-ar dori ca aceştia să fie imaginea lor, pentru că ei sunt nefericiţi şi nimic altceva.



Adevărul şi căutătorul nu pot exista împreună. Voi şi iubirea nu puteţi exista împreună. Nu este posibilă o coexistentă. Ori voi, ori iubirea, puteţi alege. Dacă sunteţi pregătiţi să dispăreţi, să vă topiţi şi să fuzionaţi, lăsând în urma doar o conştiinţă pură, iubirea va înflori. Nu o puteţi perfecţiona pentru că nu veţi fi prezenţi. Şi nici nu are nevoie de perfecţionare; întotdeauna vine perfectă. Dar iubirea este unul dintre acele cuvinte pe care toată lumea îl foloseşte şi nimeni nu îl înţelege. Părinţii îşi spun copiilor ''noi va iubim'' şi ei sunt oamenii care îşi distrug copiii. Ei sunt oamenii care dau copiilor lor tot
felul de prejudecăţi, tot felul de superstiţii moarte. Ei sunt oamenii care îşi împovărează  copiii cu o mulţime de prostii pe care multe generaţii le-au cărat şi care sunt transmise din tata în fiu. Nebunia continuă... devenind monstruasa. Totuşi, toţi părinţii cred că îşi
iubesc copiii. Dacă într-adevăr şi-ar iubi copiii, nu şi-ar dori ca aceştia să fie imaginea lor, pentru că ei sunt nefericiţi şi nimic altceva.
Care este experienţa lor de viaţă? Mizerie pură, suferinţă... viaţa nu a fost o binecuvântare pentru ei, ci un blestem. Şi totuşi în continuare ei doresc ca şi copiii lor să fie exact la fel ca şi ei. 

Am fost un oaspete într-o familie. Stăteam seara în grădina lor. Soarele apunea şi era o seară frumoasă, liniştită. Păsările se întorceau în copaci, şi copilul mic al familiei stătea lângă mine. L-am întrebat ''stii cine eşti?" Şi copiii sunt mult mai clari, percep mai bine decât adulţii, pentru că adulţii sunt stricaţi, corupţi, poluaţi cu tot felul de ideologii, religii. Acel copil mic m-a privit şi a spus ''imi pui o întrebare foarte dificila''. Am spus ''ce este atât de dificil la aceasta întrebare?" El a spus ''dificultatea constă în faptul că sunt singurul copil al părinţilor mei, şi de când îmi pot aminti, oricând venea câte un oaspete, cineva îmi spunea că ochii mei arată că ai tatălui meu, altcineva îmi spunea că naşul meu arată cu cel al mamei mele, că faţa mea arată cu cea a unchiului. Deci nu ştiu cine sunt pentru că nimeni nu îmi spune că ceva ar semăna cu mine''. 
Dar asta s-a întâmplat cu fiecare copil. Voi nu lăsaţi copilul să se experimenteze singur, şi nu lăsaţi copilul să devină el însuşi. Voi încărcaţi copilul cu propriile ambiţii neamplinite. Fiecare părinte doreşte ca şi copilul său să fie imaginea sa. Dar un copil are un destin al său; dacă el devine imaginea ta, el nu va deveni niciodată el însuşi.

Chiar propria educaţie este atât de nevrotică, atât de bolnavă psihologic încât distruge toate posibilităţile creşterii interioare. Sunteţi învăţaţi încă de la început să fiţi perfecţionişti şi apoi voi în mod natural vă aplicaţi ideile perfecţioniste în toate lucrurile, chiar şi în iubire. 


Zilele trecute am descoperit o declaraţie: un perfecţionist este o persoană care îndura multe dureri şi oferă şi mai multe dureri celor din jur. Şi rezultatul este o lume mizerabilă. Toţi oamenii încearcă să fie perfecţi. Şi în momentul în care cineva începe să încerce să fie perfect, el începe să se aştepte ca altcineva să fie perfect. El începe să condamne lumea, să umilească oamenii. Asta au făcut aşa zişii sfinţi de-a lungul vremurilor. Asta v-au făcut religiile voastre-v-au otrăvit fiinţă cu ideea perfecţiunii. Pentru că nu puteţi fi perfecţi, începeţi să vă simţiţi vinovaţi, vă pierdeţi respectul faţă de voi înşivă. Şi omul care şi-a pierdut respectul faţă de el însuşi, şi-a pierdut demnitatea de a fi uman.
Mândria voastră a fost distrusă, umanitatea voastră a fost distrusă de un cuvânt frumos: perfecţiunea. Omul nu poate fi perfect. Da, există ceva ce omul poate experimenta, dar este dincolo de concepţia obişnuită a omului. Dacă omul experimentează deasemenea divinul, el nu poate cunoaşte perfecţiunea. Perfecţiunea nu este ca o disciplină; nu este ceva ce puteţi practica.Nu este ceva ce trebuie repetat. Dar acest lucru este predat fiecăruia şi rezultatul este o lume de ipocriţi care ştiu foarte bine că sunt goi în interior dar ei continuă să pretindă tot felul de calităţi care nu sunt decât cuvinte goale


Trimiteți un comentariu